"Sa nu faci niciodata o prioritate in viata pentru o persoana pentru care tu esti doar o optiune in viata ei!"

Asta ar trebui sa fie motto-ul meu! Si sa mi-l si insusesc.

"Cel care se poate forta inca putin atunci cand efortul devine dureros, va fi invingator!"
Iar asta e pentru tine iubitule! World domination, remember?

Ploaie, frig si zambete!

Plouă! Întotdeauna mi-a plăcut ploaia. Aşa cum zice poetul, ne spală de pacăte. E o altă poveste cu păcatele astea. Unele apăsătoare, altele uitate! Dar ploaia le spală pe toate.
Şi pentru că e toamnă, plouă, inevitabil e şi frig. Al naibii de frig! Probabil că e foarte frig în sufletul meu. E rece, foarte rece!
Dar, peste toată atmosfera asta bacoviană mi-am desenat un zâmbet. Mi s-a reproşat deseori că nu zâmbesc. Mi se pare o prostie să zâmbeşti doar de dragul de a zâmbi. Să afişezi un zâmbet tâmp şi să treci drept un om "zămbitor". Se pare că asta dă bine. Şi cum suntem un produs al societăţii în care trăim, ne conformam. E aşa bine.... zâmbeşti, toţi cred că eşti fericit şi începi să fii şi invidiat. Ce teatru jucăm!
Personal mi s-a părut întotdeauna că ochii sunt cei care reflectă starea sufletească. Că ochii pot zâmbi atât de frumos încat "cineva să se îndragostescă de zâmbetul tău"!
Se pare că nu mă pricep la nunaţe şi mai ales, nu ştiu să salvez aparenţe.

"Unii spun ca sunt ingrozitor, dar nu e deloc adevarat. Am inima unui adolescent! Intr-un borcan la mine pe birou”. Stephen King."

Am citit asta intr-un articol al lui Exarhu. Nu mai stiu exact ce incerca el sa spuna. Oricum, era ceva despre umorul negru.
Ma gandesc insa (unul din defectele mele e ca gandesc mult si nu neaparat bine) ce ingrozitoare sunt eu ca om. Poate ca ar exista comentarii ca lucrurile nu stau asa, ca sunt, dincolo de toate, un om bun. Dar eu stiu cel mai bine. Ma cunosc! Sunt atat de ingrozitoare incat nici nu cred ca m-as putea numi om.
Daca as incepe sa enumar fapte m-as inspaimanta chiar si eu. Daca as expune ganduri... Mult prea ingrozitor! De nesuportat!
Si nu vreau sa fac nimic ca sa nu mai fiu ingrozitoare. Pana acum ma apasa!
Acum... a inceput sa-mi placa!

... inconstienta!

Am constiinta exacta a pierderii timpului. E ca si cum as merge la un joc de poker hotarata sa pierd. Sunt constienta de tot ceea ce se intampla dar nu sunt destul de matura sa fac fata situatiei asa cum trebuie. Se pare ca fac pe victima si a inceput sa-mi faca placere. Nu-mi place luciditatea asta. Nu-mi place ca stiu exact ce trebuie sa fac dar fac exact contrariul. Cred ca mi-ar fi mai bine daca n-as stii nimic si as trai in inconstienta.
Nu-mi place nici macar ce am devenit, dar ma complac! Oare cat?

Cumparari - vanzari.

Vand creier de femeie, putin folosit ( din lipsa de ocazii, bineinteles), continut excesiv de inutilitati, jene, retineri, principii idioate si alte buguri, programat intensiv pentru curatenie, cu indulgenta si pentru mancare, cunoscator de barfe si "tot ce tre sa stii sa fii o adevarata femeie, draga" (incapable to define 'adevarata'...), memorie selectiva ( posibil afectat de alzheimer), totusi spatiu neocupat mare, fara aptitudini speciale, inclinatie excesiva inspre dramatism si trairi profunde (traducere libera "plans mult fara motiv").

Cumpar creier de barbat, pragmatic, cinic, critic si incisiv, cu cat mai folosit cu atat mai bine, programat pentru nevoi de baza, cu viteza de reactie mare, foarte mare sau extraordinar de mare, incompatibil cu functiile 'vorbaraie ineficienta, taraganeala, low self esteem si "Doamne cat pot fi de deprimat" ' caracteristica sine qua non: 'spune si face lucrul potrivit la momentul potrivit'.

Schimb nu incerc sa fac ca mi se pare jignitor.

Multumesc celei care a gandit asta! O sa multumesc orcui face posibila aceasta tranzactie!

Valori...

Ma gandesc la valori in general. La valoarea logaritmica legata de concentratia ionilor de hidrogen. Aia cu 7 la neutru, 1 la acizi foarte tari si 14 la baze foarte tari. De parca as stii la ce foloseste. E ceva Legat de PH-ul neutru. Si asta foloseste! Nu conteaza la ce.
E interesant de auzit parerea mai multor oameni despre acelasi lucru. Sa asculti viziuni diferite despre acelasi lucru. Si nici macar nu poti sa spui care e cea corecta.
Incerc sa-mi rezolv tema pentru acasa. Probabil ca ar trebui sa fac ceva ce nu am facut niciodata. Nu stiu... Nu exista loc de presupuneri. Si oricum, extemporalul il dau un pic mai tarziu.

Despre iubirea de sine....

Si daca suntem atat de tampiti incat ratam si interpretarea exemplului, sa facem din suferinta un semn al nobletii. Daca transformam starea de bine intr-un semn al superficialitatii? La asta te-ai gandit? Te-ai gandit ce fac acum??
M-am gandit ca, de fapt, eu nu ma iubesc. Am o parere buna despre mine dar nu sunt sigura nici macar ca ma respect. Daca m-as iubi m-as purta altfel cu mine.
Mi-e dor de mine. Dar nu de cea care am fost ci de cea care mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Va trebui sa incerc sa fiu ce-mi doresc ca sa nu-mi mai fie dor. Si poate asa o sa devin mai puternica.
Trebuie sa ma gandesc la o ipoteza de lucru ca sa invat sa ma iubesc.
Tema pentru acasa: "ipoteza de lucru".