"Unii spun ca sunt ingrozitor, dar nu e deloc adevarat. Am inima unui adolescent! Intr-un borcan la mine pe birou”. Stephen King."

Am citit asta intr-un articol al lui Exarhu. Nu mai stiu exact ce incerca el sa spuna. Oricum, era ceva despre umorul negru.
Ma gandesc insa (unul din defectele mele e ca gandesc mult si nu neaparat bine) ce ingrozitoare sunt eu ca om. Poate ca ar exista comentarii ca lucrurile nu stau asa, ca sunt, dincolo de toate, un om bun. Dar eu stiu cel mai bine. Ma cunosc! Sunt atat de ingrozitoare incat nici nu cred ca m-as putea numi om.
Daca as incepe sa enumar fapte m-as inspaimanta chiar si eu. Daca as expune ganduri... Mult prea ingrozitor! De nesuportat!
Si nu vreau sa fac nimic ca sa nu mai fiu ingrozitoare. Pana acum ma apasa!
Acum... a inceput sa-mi placa!