Simt nevoia acuta sa scriu. Asa cum simt nevoia sa respir. Incep sa scriu si dupa primele randuri care curg destul de usor ma blochez. Instantaneu!
Cred ca e vorba despre neputinta, sau de lipsa de inspiratie. Ma gandesc ce ma inspira. Nu ca as fi eu un mare scriitor si daca muza nu exista nu pot creea. Eu "creez" brut. Pentru ca nu-s un artist si nici un geniu neinteles. Sunt doar o fiinta care incearca sa scrie despre ganduri, sentimente, curaj, frica, incapatanare, dorinta, .... viata, in general. Uneori reusesc sa scot ceva ce mai place celor care citesc. Alteori.... ma gandesc foarte serios daca merita postat. Dar, trec repede peste si imi aduc aminte ca initial blogul era doar pentru mine si pot scrie tot ce vreau. Chiar daca o fac prost. Daca acum se intampla sa il mai citeasca cate cineva asta e. Daca nu va place, dragii mei, nu cititi.
In orice caz, in ultima vreme mi s-a aratat ca viata e doar momentul pe care-l traiesti. Trecutul n-are nici un fel de importanta iar viitorul oricum o sa devina prezent la un momet dat si nu are nici un rost sa ne ingrijoram. Important e numai si numai momentul actual. Mi s-a aratat de atatea ori chesti asta si am continuat sa o tot ignor. Zilele astea, mai mult ca oricand, Dumnezeu a vrut sa vad ca viata e al naibii de grea si nu merita sa mi-o ingreunez si eu. Am o familie care, desi nu ma intelege, a incetat sa ma judece. Am prieteni grozavi, oameni care cunosc sensul cuvantului prietenie si multe alte lucruri care ar trebui sa ma faca fericita.
Ca pana acum am fost atat de atenta la detalii incat nu am vazut esentialul asta e alta poveste, poveste ce nici macar nu mai trebuie amintita.
Da, mi-e greu, mi-e ingrozitor de greu, dar... fericirea e o stare de bine de momente putine. Asa ca, stiu ce inseamna si sunt convinsa ca o s-o mai traiesc.
Pana atunci... noapte buna, copii!
Cred ca e vorba despre neputinta, sau de lipsa de inspiratie. Ma gandesc ce ma inspira. Nu ca as fi eu un mare scriitor si daca muza nu exista nu pot creea. Eu "creez" brut. Pentru ca nu-s un artist si nici un geniu neinteles. Sunt doar o fiinta care incearca sa scrie despre ganduri, sentimente, curaj, frica, incapatanare, dorinta, .... viata, in general. Uneori reusesc sa scot ceva ce mai place celor care citesc. Alteori.... ma gandesc foarte serios daca merita postat. Dar, trec repede peste si imi aduc aminte ca initial blogul era doar pentru mine si pot scrie tot ce vreau. Chiar daca o fac prost. Daca acum se intampla sa il mai citeasca cate cineva asta e. Daca nu va place, dragii mei, nu cititi.
In orice caz, in ultima vreme mi s-a aratat ca viata e doar momentul pe care-l traiesti. Trecutul n-are nici un fel de importanta iar viitorul oricum o sa devina prezent la un momet dat si nu are nici un rost sa ne ingrijoram. Important e numai si numai momentul actual. Mi s-a aratat de atatea ori chesti asta si am continuat sa o tot ignor. Zilele astea, mai mult ca oricand, Dumnezeu a vrut sa vad ca viata e al naibii de grea si nu merita sa mi-o ingreunez si eu. Am o familie care, desi nu ma intelege, a incetat sa ma judece. Am prieteni grozavi, oameni care cunosc sensul cuvantului prietenie si multe alte lucruri care ar trebui sa ma faca fericita.
Ca pana acum am fost atat de atenta la detalii incat nu am vazut esentialul asta e alta poveste, poveste ce nici macar nu mai trebuie amintita.
Da, mi-e greu, mi-e ingrozitor de greu, dar... fericirea e o stare de bine de momente putine. Asa ca, stiu ce inseamna si sunt convinsa ca o s-o mai traiesc.
Pana atunci... noapte buna, copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu