.... ploua incet!

Dintotdeauna am vrut sa scriu ceva atat de special incat sa-l recitesc si sa-l recitesc fara ca vreodata sa mi se para altfel decat special. Numai ca, de multa vreme incoace, de mult prea multa vreme nu mai reusesc sa scriu ceva frumos. Am scris odata ceva despre fericire (se pare ca subiectul asta ma obsedeaza) atat de frumos incat ar merita citit de mii si mii de ori. Hartia aia veche, cu o valoare mult prea mare ca sa poata fi ratacita, trebuie s-o gasesc.
Poate reusesc sa-mi aduc aminte ca au fost zile fericite in viata mea. Zilele in care bunica imi cocea pere si stateam langa soba, cand mergeam la scoala si simteam ca pot sa stiu totul si chiar eram foarte aproape, cand ma vedeam cu cel mai bun prieten si stateam o zi intreaga de vorba, povestind despre tot si toate, zile in care ploua si iubeam ploaia, zile in care puteam sa zambesc si in care credeam ca zambetul poate fi un raspuns la orice. Da, au existat si zile din astea.
Acum.... bunica nu-mi mai coace pere, soba nu mai e calda, pe zi ce trece sunt tot mai ignoranta, iar prietenul meu cel mai bun s-a pierdut pe drum. Nu mai iubesc ploaia pentru ca e rece si nici nu mai stiu cum sa zambesc.
Acum exista doar.... martie in orice luna!