Sentimente si fapte!

"Ati auzit vorbirea: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dar eu vin si va spun: sa nu raspundeti raului cu raul; si daca cineva va da o palma pe obraz, intoarceti si obrazul celalalt. (Matei 5: 38-39)".
Intrebarea dureroasa este cum poti sa intorci celalalt obraz atunci cand cel care ti-a dat palma isi construieste fericirea pe nefericirea ta?!

*

O casa superba care are o fundatie prost facuta. E adevarat ca e superba, iar faptul ca fundatia nu e cum trebuie n-ar trebui sa fie o problema, ca doar nu se vede, dar... la primul cutremur o sa cada. E adevarat ca depinde foarte mult si de gradele de pe scara Richter ale cutremurului. In natura, odata la aproximativ 30 de ani se intampla un cutremur mare. Prin analogie, in viata se petrec cutremure mult mai des. E adevarat ca poti sa fii insensibil si sa nu le simti, dar candva se va intampla unul pe care nu poti sa nu-l simti. Atunci iti dai seama ca, ti-ai fi dorit o casa neincadrata intr-o grupa de risc seismic mare.
O sa incerc sa stau cat mai departe de asta si poate o sa reusesc sa intorc si celalalt obraz!

*

Am citit de curand o carte grozava scrisa pe la 1900, cred ca de un chinez, care spune ceva de genul ca "vedem rautatea la altii fiindca o cunoastem prin propriul nostru comportament, nu-i iertam niciodata pe cei care ne ranesc, pentru ca ne inchipuim ca pe noi nu ne va ierta nimeni niciodata. Noi spunem adevaruri dureroase aproapelui, fiindca vrem sa ne ascundem de noi insine. Ne refugiem in orgoliu, pentru ca nimeni sa nu poata sa ne observe propria noastra fragilitate.
De aceea, de cate ori o sa-ti judeci fratele, sa fii constient de ce esti tu, cel care te afli la masa tribunalului."
Numai ca eu sunt constienta de ce sunt, de faptul ca principiul meu e ca nu am principii, de durerea psihico-fizica (oare exista termenul asta??) care ma macina. Realizez ce am primit, si bine si rau, dar... nu pot trece peste raul care mi-a spart sufletul in mii de bucati. Singurul vinovat sunt eu, pentru ca am avut incredere si nu am stiut sa ma apar. De aceea am cazut, pentru ca lovitura a venit pe neasteptate. M-am asteptat ca legea reciprocitatii sa functioneze. N-a functionat nimic. Viata nu functioneaza asa cum credem. Nu e o masinarie care poti s-o controlezi. Dimpotriva. Trebuie sa-i respecti regulile nu sa i le faci tu. Acum mi-adun sufletul si incerc sa-l lipesc. Nu va mai fi niciodata la fel dar o sa ma asigur ca nimeni, niciodata nu se va mai atinge de el.