La multi ani!

Sfarsit de an...
E ora bilanturilor dar cum nu mi-a placut niciodata contabilitatea nu o sa fac unul. Oricum, a fost un an plin. De bucurii si tristeti, de bune si rele dar s-a terminat deci... e inutil sa mai vorbim.
Tot azi aud ceva de genul "la anu' o sa.....". Ce o sa fac eu la anu'? Nu am nici cea mai vaga idee dar, cu siguranta, o sa am mai multa grija de mine.
In rest, poate o sa reusesc sa invat limba rusa, sa-mi schimb jobul si sa am un loc al meu.
As vrea sa multumesc catorva persoane speciale, fara de care viata mea ar fi goala si fara sens.
Va multumesc, din tot sufletul!

*

Dragii mei, va doresc ca anul urmator sa va aduca tot ce v-a lipsit anul asta!

Si melcii au avut timp sa ajunga pe arca lui Noe!

Dupa o noapte in care nu am dormit deloc si o zi infernala in care am incercat sa fac cumparaturi am o durere de cap ingrozitoare. Vine Craciunul si toata lumea se inghesuie la cumparaturi. Romanii au bani! Chiar si eu am bani de cumparaturi de Craciun. Numai ca, de data asta, mi-am luat numai mie cadouri. "Mosul" a fost generos.
Dupa multa vreme plec in vacanta. O vacanta in care o sa-mi lipezesc mintea si care o sa insemne linistea dinaintea furtunii. O sa ma transform in cu totul alt om. Am luat o decizie care nu e definitiva si care ar insemna sa aleg drumul mai greu. Sunt constienta de toate implicatiile care decurg din actiunile mele. Dar cum am fost lasata sa iau decizia singura probabil nu o s-o iau pe cea mai potrivita. Si Dumnezeu a facut lumea in sapte zile!
Noapte buna, tuturor!

Iti mai amintesti.......

"Îţi mai aminteşti de mine, Maitreyi?
Şi dacă da, ai putut sa mă ierţi?"

Mircea Eliade

Inteligenta e recurenta numai prostia e continua.

"Destinele noastre ratate sunt, toate, expresia unor crize de continuitate. "
Un prieten bun mi-a spus asta intr-o seara. A citit-o undeva (mi-a si spus unde dar memoria nu mă ajuta acum). Cat adevăr sta în nişte cuvinte simple.
Sign....
Tii minte personalitatea "tip vitraliu"? asa e viaţa mea, ca personalitatea ta. Sa nu crezi ca, dacă am renunţat la postare cred ca nu am dreptate. Sunt convinsa chiar.
Viaţa mea e tumultoasă dar linistita. Tumultul liniştii sau liniştea tumultului?!
Sunt obosită, copleşită de toate, lipsită de înţelegere. Nu-i înţeleg pe cei din jur si nu pot pătrunde esenţa lucrurilor (oare am reuşit vreodată?). Vorbeam de criza de continuitate. Întotdeauna m-am ferit sa intru intr-o astfel de criza dar se pare ca acum sunt la un pas. Dar poate ca, conştientizarea acestei apropieri mă face sa nu cad. Deci... nu trebuie sa-mi ratez destinul. Nu am voie. Pentru mine...

*

La multi ani, Razvan!

Albastru inchis aproape negru.

Am învaţat demult ca nu poţi judeca pe nimeni. Din simplu motiv ca fiecare face ce vrea cu viaţa lui şi, mai mult, nu ştiu cum as reacţiona în aceaşi situaţie. Poate ca aş reacţiona groaznic de urât şi aş face lucrurile mult mai prost.
Mi-am dat seama în ultima vreme ca teoria mea este mai mult decât valabilă. Nu o sa explic acum de ce şi ce m-a făcut sa spun asta pentru ca e clar că, mai mult ca oricând, ceva sau cineva m-a făcut să îmi dau seama cat de multă dreptate am.
Aş vrea ca, măcar prietenii mei sa nu mă mai judece. OK, nu mă înţeleg!... dar ar putea sa se oprească din a da verdicte. Oricum eu fac cum cred eu ca e mai bine pentru ca, pâna la urma, decizia îmi aparţine numai şi numai mie. (Mă întreb dacă ar ştii cum sunt cu adevărat şi ce fac cu viaţa mea şi cu mine cum m-ar privi?!).
Nu ştiu şi nici nu-mi pasă. Oricum, în cele mai grele momente ale vieţii mele am fost singură. De fapt, nu singură. Dumnezeu a fost întotdeauna lângă mine. Îmi arată în fiecare secundă a existenţei mele că veghează asupra mea. Nu trebuie să explic nimic. Eu ştiu că aşa e şi e suficient.
Sper doar ca eu să pot rămâne eu când ceilalţi nu vor mai putea fi ei însăşi. Sunt ceea ce sunt, există compensaţii.

Cand albul devine negru!

… sau cand vreau sa obtin atat de multe si nu-mi reuseste nimic, cand am impresia ca le stiu pe toate si imi dau seama ca, de fapt, sunt o ignoranta.
Cand cred ca am trait totul si de-abia atunci imi dau seama ca am trait prea putine… cand albul devine negru, cand imi ploua in vise, cand imi dau seama cat de mult iubesc ploaia, cand descopar cat sunt de lucida si cata nevoie am de luciditate, cand imi imaginez ca viata e atat de frumoasa, cand mi-e frig, cand mi-e dor […]

...pierduta intr-o lume mare!

Pe muzica de Parazitii, dupa un simpozion de finance si IT&C (oare care a fost legatura?) m-am hotarat sa scriu. Cred ca lipseste alcoolul ca peisajul sa fie "feeric".
Cu un gust amar lasat de bunele intentii ucise de fapte "bune", de prieteni care nu stiu sau nu pot sa fie prieteni m-am hotarat sa las totul in urma.
Pana mai ieri imi imaginam ca in urma mea totul se prabuseste si in fata mea nu e nimic de care sa ma agat. Groaznica senzatie.
Ultimele zile m-au facut se realizez ca exista intr-adevar oameni buni, oameni care stiu, pot si nu le e frica sa ierte.
Stiam ca sunt in stare de multe, dar la fel de multe m-au depasit. Acum stiu ca pot face orice, nimic nu mi-e interzis..... Mai tii minte? Fraza aia care trebuie sa ma caracerizeze. Atunci, ca si acum iti spun ca ma bazez doar pe statistica.
Totul se intampla cu un motiv. Ce cliseu!!!! Dar... cat e de adevarat.
Cred ca m-am ratacit. Lumea in care credeam inainte nu mai exista, i-a luat locul una noua. Credeam ca nu va fi la fel de buna, dar... cat am putut sa ma insel. E mai pura, mai reala si... cu mult mai buna. Trebuie doar sa invat s-o iubesc, cu tot ce-i in ea. Sa iubesc fiecare lucru pentru ca deja ma simt alt om. Ma doare inca foarte tare totul. Fiecare greseala ma sugruma.
Nu exista insa prea multe alternative. Ori ma duc, ori imi continui viata. Intotdeauna am fost ordonata in ganduri. Mi-a placut mereu sentimentul pe care il aveam cand detineam controlul si le stiam pe ale mele. Pentru un timp totul mi-a scapat de sub control. O perioada nu mi-a pasat dar, cand mi-am dat seama mi-a fost foarte greu sa controlez iarasi. Nu cred ca acum am reusit sa pun ordine in ganduri dar oricum....

*

Draga Petrini, as scrie si daca tu ai fi singurul cititor. Pentru ca ai stiut intotdeauna cand si cum si ce sa ceri.