Pe muzica de Parazitii, dupa un simpozion de finance si IT&C (oare care a fost legatura?) m-am hotarat sa scriu. Cred ca lipseste alcoolul ca peisajul sa fie "feeric".
Cu un gust amar lasat de bunele intentii ucise de fapte "bune", de prieteni care nu stiu sau nu pot sa fie prieteni m-am hotarat sa las totul in urma.
Pana mai ieri imi imaginam ca in urma mea totul se prabuseste si in fata mea nu e nimic de care sa ma agat. Groaznica senzatie.
Ultimele zile m-au facut se realizez ca exista intr-adevar oameni buni, oameni care stiu, pot si nu le e frica sa ierte.
Stiam ca sunt in stare de multe, dar la fel de multe m-au depasit. Acum stiu ca pot face orice, nimic nu mi-e interzis..... Mai tii minte? Fraza aia care trebuie sa ma caracerizeze. Atunci, ca si acum iti spun ca ma bazez doar pe statistica.
Totul se intampla cu un motiv. Ce cliseu!!!! Dar... cat e de adevarat.
Cred ca m-am ratacit. Lumea in care credeam inainte nu mai exista, i-a luat locul una noua. Credeam ca nu va fi la fel de buna, dar... cat am putut sa ma insel. E mai pura, mai reala si... cu mult mai buna. Trebuie doar sa invat s-o iubesc, cu tot ce-i in ea. Sa iubesc fiecare lucru pentru ca deja ma simt alt om. Ma doare inca foarte tare totul. Fiecare greseala ma sugruma.
Nu exista insa prea multe alternative. Ori ma duc, ori imi continui viata. Intotdeauna am fost ordonata in ganduri. Mi-a placut mereu sentimentul pe care il aveam cand detineam controlul si le stiam pe ale mele. Pentru un timp totul mi-a scapat de sub control. O perioada nu mi-a pasat dar, cand mi-am dat seama mi-a fost foarte greu sa controlez iarasi. Nu cred ca acum am reusit sa pun ordine in ganduri dar oricum....
Cu un gust amar lasat de bunele intentii ucise de fapte "bune", de prieteni care nu stiu sau nu pot sa fie prieteni m-am hotarat sa las totul in urma.
Pana mai ieri imi imaginam ca in urma mea totul se prabuseste si in fata mea nu e nimic de care sa ma agat. Groaznica senzatie.
Ultimele zile m-au facut se realizez ca exista intr-adevar oameni buni, oameni care stiu, pot si nu le e frica sa ierte.
Stiam ca sunt in stare de multe, dar la fel de multe m-au depasit. Acum stiu ca pot face orice, nimic nu mi-e interzis..... Mai tii minte? Fraza aia care trebuie sa ma caracerizeze. Atunci, ca si acum iti spun ca ma bazez doar pe statistica.
Totul se intampla cu un motiv. Ce cliseu!!!! Dar... cat e de adevarat.
Cred ca m-am ratacit. Lumea in care credeam inainte nu mai exista, i-a luat locul una noua. Credeam ca nu va fi la fel de buna, dar... cat am putut sa ma insel. E mai pura, mai reala si... cu mult mai buna. Trebuie doar sa invat s-o iubesc, cu tot ce-i in ea. Sa iubesc fiecare lucru pentru ca deja ma simt alt om. Ma doare inca foarte tare totul. Fiecare greseala ma sugruma.
Nu exista insa prea multe alternative. Ori ma duc, ori imi continui viata. Intotdeauna am fost ordonata in ganduri. Mi-a placut mereu sentimentul pe care il aveam cand detineam controlul si le stiam pe ale mele. Pentru un timp totul mi-a scapat de sub control. O perioada nu mi-a pasat dar, cand mi-am dat seama mi-a fost foarte greu sa controlez iarasi. Nu cred ca acum am reusit sa pun ordine in ganduri dar oricum....
*
Draga Petrini, as scrie si daca tu ai fi singurul cititor. Pentru ca ai stiut intotdeauna cand si cum si ce sa ceri.
2 comentarii:
Draga Amelie,
Pierdut printre diclotard, mydocalm,aspacardin si diclofenac am reusit sa te vad. Pe tine(cea pe care o stiam eu). Nu stiu daca asta intentionai, dar m-ai facut mandru de tine(declaratie veritabila de independenta).
Sa ramai stat autonom nu e asa simplu mai ales cand esti ratacit in paradisul balcanic...
Draga Victor,
Pierduta intr-un flacon de sedocalm, pe care refuz sa-l iau, incep sa ma vad si eu. Sunt undeva pierduta in ceata dar ma apropii....
Trimiteți un comentariu