Un nou inceput!

Iarasi sfarsit de an! Aceleasi texte... nici nu stiu cum a trecut si anul asta, vai!!!
Iarasi e vremea bilanturilor, a multumirilor, a iartatii, chestii de-astea.
Pana una alta plec sa inchei un an grozav cu oameni grozavi. Geanta e la usa, prietenii jos si, poate prima data in viata mea, sunt fericita la sfarfit de an.
Azi nu mai multumesc nimanui, poate doar lui Dumnezeu pentru tot. Chiar si pentru ce gredeam eu ca e rau, erau de fapt cele mai grozave lucruri ce mi se puteau intampla.
Toate gandurile de bine, tot ce e bun in lumea asta pentru toti.

La multi ani!

...si iarasi vine Craciunul!

Magazine pline, imbulzeala, oameni stresati, aglomeratie. Cam asta inseamna sarbatorile de Craciun. Si tocmai de-aia mi-am luat rucsacul si am plecat intr-un sat de munte, unde "timpul are rabdare cu oamenii" asa cum zice Marin Preda. Am luat cadourile de rigoare si m-am oprit... acasa. Exista un motiv destul de bun sa nu plec dar sper sa fie motivul pentru care sa ma intorc. Dar asta e deja alta poveste.
Ca orice visator imi doresc ca sarbatoarea asta sa-si pstreze semnificatia. Ce se intampla stim cu totii, ce imi doresc eu......
E seara, focul arde in soba, imi canta Hrusca si scriu. Ce mi-as mai putea dori? Da, stiu...ar mai fi ceva. Vreau ca Mosu' sa-mi aduca ceva special. Stii tu ce Mosule!

Despre mine...

S-ar zice despre mine ca imi creez dubla identitate, se poate, ma mai tunez si eu din cand in cand, insa raman aceeasi per ansamblu. Nu ezit sa ma folosesc discret de altii pentru a-mi urmari interesul, cateodata respectivii isi dau seama, altadata nu. Am o satisfactie sadic-intelectuala sa ma plasez intotdeauna cu un pas inaintea lor si sa creez situatii. Sunt inconjurata de conformisti si cu toate astea sunt o nonconformista cuminte. Ma adaptez propriului curent, propriilor nevoi care dispar asa cum au aparut, repede...
Invat din toate cat ce se poate, mi-e foame de nou si de oameni de tot felul...sunt cinica si afectuoasa...sunt independenta si fragila, sunt tot ceea ce reprezinta contrast pentru altii dar firesc pentru mine.
Pentru mine tot ce ma inconjoara reprezinta o proprietate, incerc sa domin persoane, incerc sa adun sentimente, stari, idei, de pretudindeni, sa le amestec in mod creativ, sa ma joc si sa ma entuziasmez ca un copil de propriile opere naive. Sunt spontana pentru ca ma enerveaza rigiditatea altora, sunt rebela pentru ca ador sa sfidez autoritatea pe care am respectat-o candva.
Sunt eu dom'ne, ce atatea explicatii... eu in zeci de bucle demarand ca o visatoare si intorcandu-se intotdeauna in acelasi punct, acasa - in propriul eu.

Toamna!

Soare. Dar totusi frig. Toamna tarzie.
Nu-mi place frigul dar totusi imi place sentimentul pe care ti-l da o plimbare pe vremea asta. Am obrajii rosii, mainile reci si miros a ger.
E duminica, o duminica rece si frumoasa. Totul incepe sa se limpezeasca. Am lasat in urma totul si am luat-o de la capat. A fost frumos, a fost grozav dar incepe o alta etapa.
Nu ma ura. Sper sa poti ierta intr-o buna zi toate greselile. Si sa ma ierti pentru toata durerea aia surda de care vorbesti tu. N-am stiut cum sa fac sa stau langa tine, n-am stiut sa te iubesc cum ai vrut tu.
Sau nu ma ierta, uraste tot ce reprezint eu, uraste-ma. Nu-mi pasa, vreau sa fiu libera.
Iubesc toamna...imi aduce aminte ca totul se termina!

My favorite mistake!!!

Mi-a deschis usa iar eu am zambit. Cainele a venit si el sa ma salute. Alt zambet, de data asta dupa o alta usa. Am avut o senzatie de deja vu, dar... am fost incercata si de alt sentiment. Sentimentul ala nu-l mai traisem pana atunci dar nu am avut nici o retinere. Stiam de ce sunt acolo, stiam de ce sunt asteptata dar, faptul ca nimic din toate astea nu s-au intamplat nu m-a surprins. Ori am ajuns sa nu ma mai surprinda nimic ori nu era ceva de care sa fii surprins. Cred ca prima varianta.
Trasformarea... intotdeauna mi-am dorit transformarea asta. Plictiseala se instaleaza destul de repede si daca nu transform nimic ma simt cumplit. De data asta i se datoreaza! Macar pentru asta, daca nu pentru toate celelalte trebuie sa ma opresc. Vrea sa auda ca fac totul pentru mine. De ce? Conteaza pentru cine? Important e ca le fac.
Sunt convinsa ca esti o greseala dar oricum ar fi... you are my favorite mistake!

Vezi tu... a venit si timpul ei!

Strada... aglomerata ca intotdeauna. Oare intersectia aia e vreodata libera? Merge fara sa ii pese de nimic. Se grabeste... iarasi a intarziat. Si ea, care nu intarzia niciodata. Ii trece prin minte gandul asta si zambeste. Zambeste mult in ultima vreme, dar... na'h, niciodata nu e prea mult. E chiar fericita. Si fericirea asta depinde doar de ea.

Profesorul ii zambeste... uite, asta e a ta, da-i drumul. E atat de fericita acolo incat nimic nu conteaza. Totul trece daca e acolo. Zilele astea s-a simtit oboseala acumulata. Prea multe! Era obisnuita sa faca lucruri care trebuiau facute in trei saptamani intr-o zi, dar... parca prea multe. Nu e zi in care sa nu fie ceva. Acasa e doar pentru a dormi. Dar ii place asa de mult viata pe care o are acum incat trebuie sa se bucure de ea. Cand o sa se plictiseasca... mai adauga ceva. Nu mai schimba nimic, desi schimbarea ii face bine, dar... mai bine transforma si adauga.

Da, a trait mai tarziu experientele astea minunate dar... e fericita ca reuseste sa le traiasca.

Da, a venit si timpul ei, si se bucura de fiecare secunda. Chiar o merita!

Placeri marunte si ... alte vicii!

1. Ciocolata;
2. Laptele;
3. Ciocolata cu lapte;
4. Motocicletele (dupa caz... deocamdata Kawasaki);
5. Sporturile extreme (oricum mama a zis ca nu mor acasa);
6. Fructele;
8. Muntele;
9. Nebunia;
10. Obsesia prafului;
11. Manipularea;
12. Teatrul;
13. Plimbarile prin oras noaptea;
14. Marquez;
15. Motoarele;
16. Tu.

Cineva cu care sa fugi de-acasa!

Nu stiu altii cum sunt.... dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele parca imi salta inima de bucurie. Asa spunea Creanga, asa gandesc si eu, cu toate astea... si eu si el am plecat de-acasa. Daca am putut sa ne descurcam admirabil acolo unde majoritatea nu pot de ce nu am fi putut sa ne descurcam acasa. Poate pentru ca am putut mai mult si nu ne-am multumit cu putin. Nu stiu ce a facut Creanga dar eu ma intorc acasa. Nu sa stau acolo ci sa fac ceva pentru casa mea. Pentru locurile alea, pentru oamenii aia, pentru mine.

Am vazut la un moment dat un logo "indraznetii inving". M-am gandit mult daca sa indraznesc, daca sa renunt la linistea mea si sa imi ocup timpul liber, si asa putin, cu o alta munca. Greu, mult prea greu! Si totusi am luat hotararea sa fac.

Ce o sa fac cand o sa simt ca nu mai pot... o sa fug de-acasa. Marea ma asteapta, muntele ma iubeste, multe locuri vor sa le descopar frumusetea. Si nu singura. Asa ca... o sa fug de-acasa cu cineva drag, ca sa ma pot bucura de indrazneala.

sunt atat de multe lucruri care-mi plac...

Craciunul... il iubesc, dar pentru ca mi se umple inima de bucurie sa-i vad pe toti cei dragi stransi langa soba, pentru mirosul perelor coapte, pentru bradul care nu a avut intotdeauna cadouri dar a fost intotdeauna acolo, pentru zambetul bunicii care imi dadea intotdeaua placinta cu mere calda.

Zapada.... pentru ca acopera totul facandu-ma sa ma simt mai pura si pentru ca ma face sa cred ca sunt libera. Pentru ca ma dau cu sania cu copii si ma simt din nou copil.

Ghiocei... din gradina unchiului meu pe care ii mangaiam si le vorbeam. Si imi si raspundeau.

Si florile de tei... pentru ca mirosul lor te face sa crezi ca viata e asa frumoasa. Si chiar e...
Marea... soarele iesind din apa si mangaindu-ma. Marea... cantand o melodie doar de ea stiuta dar... care ma face sa dansez.
Toamna.... pentru ca te face sa iti dai seama ca, pana la urma, totul se termina.

Si mai sunt.... dar ce mai conteaza!

Doar pentru noi azi septembrie vine!

Azi eram singura fata din poligon. Ce-i drept, la 8 dimineata e cam greu sa se trezeasca fetele dragute si sa se urce pe motor. Noroc ca eu nu-s draguta!:))
Si am facut febra la spate si la maini. Ma gandeam ca nu am mai facut febra demult. Chiar si dupa perioade de pauza, cand ma intorceam la sala tot nu faceam febra. Acum... am facut.
E septembrie, pentru noi. Pentru mine si pentru motor. Dar lasa... o sa vina iarasi primavara!

Amintiri....

... amintiri frumoase!

Is all about us!!!

Omul este prin natura lui o fiinta egoista. Chiar si cand iubim suntem egoisti. Noi suntem fericiti ca iubim, fericirea celuilalt ne face fericiti deci... is all about us. E adevarat, doza de egoism difera de la om la om.

*

Candva mi s-a spus ca-s prea buna. Am crezut ca lucrul asta a fost spus doar ca sa fie spus. Pe naiba... chiar sunt ingrozitor de buna. Si sunt buna nu numai in ceea ce fac, indiferent ce ar fi dar sunt incredibil de buna si cu altii. M-am surprins azi tragand concluzia asta si nu-mi place. Am avut mult de suferit in viata si cred ca, in mare parte se datoreaza acestui lucru.

Si atunci... ce se intampla? Eu nu-s egoista? Contrazic ce spun mai sus? Nu, fac bine tot din egoism. O fac pentru mine. Ma simt bine cand colegii mei nu pica examenul pentru ca le-am dat proiectul sa se "inspire", ma simt bine cand cei dragi mie sunt fericiti si eu am contribuit la asta, ma simt bine cand el zambeste, cand se poarta ca un copil desi e cel mai serios om din lume, ma simt bine cand eu ma port ca un copil. Si e asa frumos sa fii copil din nou!

O eternitate si o zi...

... atat dureaza. Atat dureaza totul. Fericirea, suferinta, linistea, furtuna. Timpul se dilata sau se contracta.
Vreau... nici nu stiu ce vreau. Stiu de ce am nevoie... am nevoie de odihna, am nevoie sa ma duc acasa si am nevoie de bunica.

Pe bunica o port in suflet pentru ca am atata nevoie de ea. Si mai am nevoie de liniste. E o senzatie ciudata, o liniste adanca ce ma inconjoara.

In biroul celalalt suna un telefon, aici radioul parca e prea tare, si eu abia astept sa plec. Merit vacanta asta, e prima vacanta adevarata dupa aproape 3 ani. Sau poate, e prima vacanta adevarata din viata mea. O sa plec departe si sper sa ma intorc cu si mai multa liniste in suflet.

Asa cum zicea Ciprian, sunt fericita fara sa am motiv. Am motive sa nu fiu fericita si totusi nu se intampla asa. Uneori sunt furioasa pe anumite lucruri sau pe anumiti oameni dar, peste toate astea parca fericirea mea e mai puternica. O sa ma intorc cu amintiri frumoase si... cu liniste in suflet :)!

Galben si soare!

Totul e galben. Pana si hainele mele.

Batranul de la metrou care vinde flori m-a strigat.
- Domnisoara, v-am adus flori!
Sufletul meu e plin de soare. Cumpar flori de la el in fiecare saptamana. Dar parca azi dimineata erau mai frumoase ca oricand.

Cand am fost intrebata de ce cumpar tot timpul flori m-am uitat mirata. Poate ca vreau sa existe flori in viata mea. Sau.. stiu eu, poate imi spune cineva de ce o fac.

Oricum, n-am nevoie de nici un motiv sa fac ceea ce fac. Fac totul din inima! Am invatat demult ca nu trebuie sa am regrete, mi-am impus sa nu am. Am reusit, dupa multe incercari sa fac totul fara sa ma gandesc macar daca o sa am regrete. Si e asa frumos! Totul e frumos.

Promisiune onorata!

Ti-am promis ca o sa ma intorc la tine. De fiecare data. Si m-am tinut de cuvant. Si ti-am promis ca nu o sa vin singura. Cum as putea sa vin sa ma bucur de tine singura. Trebuie sa existe cineva care sa se bucure impreuna cu mine de valuri, de scoici, de nisip, de stabilopozi. Din fericire, si el te iubeste la fel de mult. Poate mai mult ca mine. Si am ras, am tipat, ne-am bucurat si am urlat de fericire.
De fiecare data e cum spune Chirila...toata arsa de soare. Parca anul asta mai mult ca niciodata.

*

Si iti promit, ca de fiecare data, ca o sa ma intorc! Cu acelasi zambet in priviri si aceasi bucurie in suflet!

Restul... e tacere!

Birou... e atat de rece!!! Nu, n-a venit inca iarna dar aerul conditionat face atmosfera de nesuportat. Nu poti sa-l opresti ca nu mai poti respira dar si asa iti urla in cap si aerul tot irespirabil e. Si in sufletul meu e rece!

Mama unei bune prietene a fost inmormantata ieri. Cand mi-a spus prietenul ei am incremenit. Pur si simplu nu-mi gaseam cuvintele. Acum ma tot gandesc cum s-o sun, ce sa-i zic, cum s-o ajut! Stiu ca e un om tare dar asta doboara pe oricine. Nu-mi gasesc cuvintele, nu vreau sa spun ce inseamna viata, moartea, durerea, tristetea. Nu caut sensuri adanci. Au facut-o altii inaintea mea, am facut-o si eu dar acum nu isi are rostul.

Nothing else metter!

Si am fost la concert. De doua ori in viata am vazut Metallica! Prima data eram un copil, acum... m-a plouat si m-a udat pana la piele desi am primit de la un tip un sac de gunoi... gol, pe care l-am pus in cap dar... a meritat fiecare secunda.
Am tipat, am cantat, am sarit, am dansat, nu mi-a pasat de nimic. Ar trebui sa scriu mai mult, impresii, comentarii, critici dar, inaintea concertului s-a vorbit atat de mult despre asta incat am vrut sa nu ma mai duc. As fi regretat toata viata. Si, nu-i asa... nu mai suportam inca un regret. Ce-mi mai pot dori? A... un concert Metallica la Woodstock!

Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea!

o.36, Calea Victoriei, imi place Bucurestiul noaptea, hotel Novotel (imi place tare mult arhitectura, fatada teatrului national din perioada interbelica se potriveste perfect cu arhitectura moderna din spate... pararea mea:P). Iar sedinte pe proiecte si o sa fiu terminata. Dar nu-i nimic... am invatat project singura si-s mandra de mine (daca ar merge asa usor si cu autocad-ul, acum as fi in Noua Zeelanda). Dupa ce scap de toata nebunia asta o sa lenevesc un week-end intreg si o sa ma uit la filme de Almodovar! Si o sa ma plimb prin Bucuresti noaptea! Cum fac de fiecare data cand vreau sa uit de toate!

I know....

... but I'm here for you!

Eu, tehnologia, fructele si....copilaria!

Sunt atat de desteapta ca mi-am blocat contul. Adica..am cont!:))) Adica "ratusca cea urata a devenit lebada". Bine ca inainte apucasem sa-mi scot bani de iaurt. Oricum, nu am nevoie de altceva. Cred ca am exagerat cu diete si moduri de viata sanatoase pentru ca am ajuns sa nu mai pot manca nimic. Dar macar pot manca fructe fara probleme deci.... restul e nesimnificativ!

Cred ca daca mi-a fost pofta vreodata de ceva au fost fructele. Mi-aduc aminte ca in copilarie mancam pepene pana nu mai puteam respira si ma murdaream pana la urechi. Sau scarile de la intrare erau pline de ladite cu cirese si caise. Mama avea o pasiune din a face dulceata si se intampla sa nu mai ramana nimic. Atunci eram suparata.

Iar bunica... Doamne cat de frumos era! bunica avea intotdeauna "o fructa" pentru mine! Iar eu era asa bucuroasa. Primeam cel mai pretios dar!

Am avut o copilarie frumoasa!:) Si pentru a nu ramane mai prejos incerc sa imi fac si viata la fel de frumoasa. Si se pare ca se poate!

Scrisoare catre Trecut

Dragul meu Trecut,

Ascult Bach, Sebastian Bach si desenez balerine. Si nu vreau sa te intorci. Sub nici o forma!
Cateodata te deghizezi intr-o fiinta "serafica", cu intentii "onorabile"... dar, nici macar in forma asta, sau mai bine zis, tocmai in forma asta nu vreau. Nu mai vreau sa revii deloc.
Daca te numesti "Trecut" ramai acolo unde ti-e locul. In amintiri si atat!
Faci parte din mine pentru ca m-ai facut ceea ce sunt acum. Analitica, puternica si cu o doza de scepticism. Iti multumesc pentru toate astea, ti-am multumit de o mie de ori, in o mie de feluri, dar ramai departe de mine pentru ca prezenta ta sporadica, in diferite forme, nu imi face bine.
Imi aduc aminte de ce te numesti "Trecut". Pentru ca nu ai fost suficient de bun sa devii viitor. Tocmai de aia, ma bucur de prezent si de tot ce imi ofera.

Ramai cu bine si... departe de mine!

....eu!


P.S. Stiu ca realizezi ca sunt cel mai bun "subiect" de analiza dar... totul are un sfarsit! Tu stii cel mai bine, doar te numesti "Trecut"!

C'est la vie....

Stiu... sunt frumoasa si cand ma incrunt. Mi-ai zis-o de o mie de ori, in o mie de feluri. Nu-mi pasa. Ti-am zis ca intotdeauna mi s-a parut mai important sa fiu desteapa decat frumoasa. Nu stiu cat de bine mi-a reusit dar, eu incerc. Macar atat pot face.
Am facut multe, unele de care sunt mandra iar de altele nu. Ma laudam ca nu am regrete. Cred ca regret putin in adancul sufletului cate ceva dar in secunda urmatoare zambesc si spun... naa'hhhh!
Am urcat muntii sau am stat atat de mult la soare incat m-am inrosit ca un rac. M-a trezit ursul si mi-a furat mancarea, am ras cu prieteni minunati si am plans pe umarul lor. Am sarutat pamantul de acasa, am ramas cu privirea pierduta ore intregi anesteziata de frumusetea peisajului. M-am trezit si muscata de vietati ciudate...
Am spus "te iubesc" multora... ii iubesc si acum!
Am mers la teatru, la opera, la tot felul de concerte si la un meci mare de fotbal. Am facut baie in apa aproape inghetata si... nici macar nu stiu sa inot, nu m-am imbatat niciodata, chiar daca am baut. Am dat toti banii din buzunar unor prieteni, nu am mai avut ce cheltui si a trebuit sa uit de mancare in ziua aia. Am rezolvat intr-o zi chestiuni ce trebuiau rezolvate intr-o saptamana. Si am inceput sa invat ca fericirea mea e cea mai importanta... si m-am apucat sa fac diverse lucruri pentru fericirea asta! Am furat multe si mi s-au furat multe! Am facut pe printesa, pe imbufnata, am plans de fericire iar ieri am mai plans o data de ciuda! Si nu a fost ultima data, nu vreau sa fie....
Am jucat si teatru. Si am fost o actrita extraordinara. Am primit pana si flori pentru prestatia mea. Am si cumparat flori... pentru mine. Pentru ca meritam si pentru ca erau atat de frumoase ca iti opreau respiratia. Mi-am umplut biroul de floarea soarelui pentru ca batranul de la metrou care o vindea sa poata pleca acasa. Am mintit, am zambit, am ras, am iubit!
Am luat prafuri si multe pastile iar acum nu beau decat apa :))
Am calarit, am mers pe motocicletă. Am citit si Biblia. Am schimbat lumea: i-am mai dat din orgoliile mele!
Si voi mai face multe care nu te vor face sa fii mandru de mine dar... asta-s eu!

Se poartă...

Se poartă bărbatul care sclipeşte de isteţime şi voioşie, care are capul calendar şi mereu grijă, care trăieşte după logica lui "Work less. Play more!"
Se poartă femeia care îşi respectă principiile, nu pe cele pe care le-a citit prin cine ştie ce revistă "trendy"ci pe ale ei, care ştie să oprească timpul cu un zambet, care da sens verbului "a fi".

Se poarta copilăria, zambetul, liniştea, frumuseţea şi floarea soarelui!

Pentru prieteni...

Sa-mi traiesti, sa fii fericita si iubita! La multi ani, Cristina!

*

Si.... La multi ani, Marian!

E desteapta, e urbana, e de urmat!

Poarta tocuri (pe masura ambitiilor, am mai zis:P) si se descurca in orice situatie. Admirabil sau nu!

A avut nu demult o experienta neplacuta. Nici nu si-a dat seama in ce stres a trait pana si-a schimbat jobul. Acum... s-a eliberat. A si platit pentru eliberarea asta dar nu regreta nici o secunda. Are un job grozav, face ce ii place si are colegi pe masura. Iar seful are motor.

Trebuie sa uite fapte si oameni dar, nu se grabeste. Le pastreaza acolo ca pe niste hartii care o incurca cu gandul ca vreodata o sa-i foloseasca sau cineva o s-o intrebe de ele. Probabil candva or sa dispara fara sa-si dea seama.

Pana atunci... se rasfata, e rasfatata si ii e dor de mare. Pielea e inca prea alba ca sa plece si are alte multe lucruri de facut. Si, ca sa compenseze lipsa plajei si a soarelui, merge la munte. De fiecare data in alt loc. Doar decorul se schimba, moravurile si obiceiurile raman aceleasi. Parca si oamenii sunt aceasi, i-a mai vazut odata, intr-o alta viata sau... saptamana trecuta.

Are multe dorinte. Isi doreste un week-end in care sa doarma, rochita aia galbena, sa deseneze balerine, sa citeasca Marquez, sa manance capsuni, sa zambeasca, sa fie ea.

Face cate un pic din astea si... iubeste orasul asta prafuit!

Even a goddes needs to pray, from time to time

Drumuri... impreuna cu oameni dragi. Oameni speciali. Dureri de cap, pc-uri stricate, alte drumuri. Parca nu se mai termina nebunia asta. Dar, pe de alta parte, toata viata mea a fost asa. Nu a fost niciodata altfel. Am fost doar mai linistita, mai nelinistita, mai fericita sau mai nefericita. Dar niciodata banala.

Cum zicea un prieten de-al meu... am o viata misto! Si ma bucur de asta in fiecare secunda. Zilele astea au fost infernal de obositoare. Dar mi-am adus aminte ce frumos e totul. Viata, jocul, nebunia!

Ciocolata de casa

Viata mea e o continua dieta de slabire. Ca a orcarei femei care se respecta, zic eu :D. Nu e nimic grav in asta, chiar e ceva mai mult decat normal. Probabil, daca nu as tine dieta nu as fi eu. Si cum spun snobii, asta e modul meu de viata, nu tin dieta, doar mananc sanatos.
Prostii... tin dieta si nu are nici un rost sa ma ascund dupa deget.
Dar... cateodata (nu as putea sa spun care e frecventa), mananc cicolata de casa. Niste batoane mici si subtiri, jumatate albe, jumatate negre, ingrozitor de bune. Imi cumpar doua (unul e prea putin), dintr-un butic de la Dristor si le mananc pe drum (ca o Doamna ce ma aflu:P).
E momentul meu de rasfat, cand vine vorba de "ceva bun", ca in rest sunt mai mult decat rasfatata. Dar, despre asta... in episodul urmator.

.....

Cărţi, lumânări parfumate, flori... toate aşa de frumoase. Şi mai presus de toate prieteni grozavi. Cred ca sunt una dintre cele mai norocoase fiinţe din lume. Din simplu motiv ca am prieteni speciali. Şi aproape toţi au venit aseară sa mă sărbătorească şi sa îmi ureze tot binele din lume.
Şi eu am fost fericită, şi am zâmbit din inima. Cu adevarat fericită!

*

Ai dreptate Cristina.... sa vă trăiesc dragilor. Şi sa mă bucur de voi!

Poem...

de ziua ta
Dumnezeu are ochi de huski

sorin
sau cum îi zici tu soarelui
nu mai e cocoşat
îl poţi privi
sau în sfârşit
el te priveşte

lucrurile tale
ca nişte scoici pe plajă
nu îţi mai vorbesc despre tine

îţi spun
cel mai frumos poem
este o linie dreaptă între două inimi
betegite sau nu

inima este inimă prin ceea ce face
nu după cum arată

N-am mai primit niciodata un cadou atat de special. Multumesc inca o data Stefan!

Picatura chinezeasca.

Buna ziua! Nu doriţi.... Nu, multumesc.
A doua zi la fel, ... cu ceva în plus. Si tot asa. Pana la urma cedezi si vrei ce are omul ăla de oferit. Chiar dacă tu nu ai nevoie. Dar cine eşti tu sa spui ca nu ai nevoie?! Niciodată nu ai hotarat pentru tine. Dacă cumva ai indraznit vreodata, ai reusit doar sa-ti faci rau. Asa ca, asculta ce ti se spune si fa, accepta ce ti se oferă fără sa pui întrebări.
Poţi sa te revolti? Da. Si încă cum!!! Dar la ce-ti foloseşte? Pai lor la ce le foloseşte?
Îţi pui întrebări ale căror răspunsuri nu o sa le aflii niciodată. Si dacă le-ai afla, la ce ti-ar folosi? Ce folos atatea întrebări? Ce folos răspunsurile? Ce folos atata truda? Pana la urma ce folos viaţa asta? Doar pentru ca e cumplit de frumoasă? Si cat de frumoasă!!!
Încet, cu răbdare, totul va ajunge la un moment dat acolo unde vrei. Trebuie sa vrei!

... the first day from the rest of my life!

Portocaliu... alb, margaretă. Sună telefonul, e doar alarma de la ceas, degeaba sper. Oglindă, I look like hell, lasă ca o sa mă obisnuiesc. Fard, pudră, mascara, lipstik... parcă e mai bine. Jeansii negrii, camasa, sacou, geantă şi... sunt gata. Lift... tot Guerrilla, metrou... parcă mai puţină lume. Usa, alarma (care naiba era codul?)... tot prima sunt. PC-ul, flash-ul, ceaiul. Mult zahăr că m-am saturat de amărăciuni. Preşedintele... urări de bine, mulţumiri. Proiectul (iarăşi proiectul), ordine în acte, decizii, restart. Colegi... urări de bine, păreri de rău, promisiuni.
Sefa... explicaţii, predat chei, iarăşi urări de bine, iarăşi mulţumiri, multe mulţumiri, şi mai multe păreri de rău. Un gând fugar, mult dor!
Prieten, îngheţată, suc, iaraşi mulţumiri. Vizita medicală, întrebări, răspunsuri mulţumitoare, gata şi asta. Acasă, un pahar cu lapte, echipament, sală (ce dor mi-a fost). Iarăşi dor, mai mult decât mi-aş fi imaginat... dar de altceva, sau altcineva. Sală... bandă, abdomene, ...sunt balerină! Ce bine mă simt. Iaraşi acasă, Guerrilla, duş, o portocală, gândul aiurea. Tot în acelaşi loc. Margaretă, alb... portocaliu.

Yesterday....

Iubeste mainile si ochii ......

Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut
Atat cat poate dorul ti le cerea.

Iubeste mainile si ochii.
Dezleaga-mi sufletul de vina!

Povestea se scrie încet ca mersul piticului

urci la soare într-un gest de tracţiune
îi mângâi creştetul ciufulit
te aşezi pe vârful lumii
cu mâna pe inimă ca pe o plită încinsă
cu sângele fluturându-ţi în tâmplă
ca un steag

momentul acesta a sosit ultimul
dintr-un maraton
şi ce dacă
e totuşi
momentul care ţi-a pus capac respiraţiei

Dumnezeu îţi spune
/sărut-o şi din partea Mea/

Multumesc din suflet Ştefan!

Pentru tine...

Când eram copil visam că eu, cândva o sa scriu lucruri pe care oamenii or sa le citească. Că o să scriu ceva frumos, pe care eu însămi sa citesc cu plăcere.
Probabil nu o sa se întâmple niciodată asta, dar azi, vreau sa scriu pentru cineva special. Pentru cel care are cel mai frumos zâmbet din lume şi îl foloseşte atunci când nu ştie cum altfel sa reacţioneze, când e fericit sau când vrea sa ascundă adevăratele sentimente. Îl foloseşte mereu, chiar şi când e trist.
Nu l-aş putea caracteriza în câteva cuvinte, fără explicaţii îndelungi, cu coturi şi meandre şi suişuri, şi dacă as face-o, lângă cuvântul care îl caracterizează primul, l-aş găsi, cu siguranţa pe opusul, fiindcă are o personalitate "tip vitraliu"... nu cred c-am auzit undeva asta, dar cu siguranţa am mai spus-o şi mă citez cu mare plăcere.
Ar fi, asadar, dinamic, dar obosit, vorbăreţ dar tăcând, deschis, dar după ce a trecut de toate zidurile lumii. Şi poate va mai fi.
Ştiu ca tu nu te vezi aşa, dar eu aşa te vad şi rămân la aceaşi parere ca atunci. E vina mea ca nu te pot caracteriza în câteva cuvinte. Eu nu pot!
Aş vrea să-ţi urez multe, tot ce e bun şi grozav dar nu ştiu să spun asta frumos, aşa că iţi zic doar... La mulţi ani, iubitule!

Free my mind!

Nu-mi place Guerrilla duminica dimineata si totusi o ascult. Detest minciuna si oamenii care isi schimba principiile pentru a face pe plac altor oameni. Detest mitocania, superficialitatea, duplicitatea. Detest diversi oameni, din diverse motive, unele enumerate mai sus. Nu urasc pe nimeni si nimic pentru ca ura te consuma, te macina.
Iubesc... floarea soarelui, lalelele galbene si florile de camp. Imi place teatrul, imi plac cartile bune si reclamele grozave (din punctul meu de vedere, dar despre mine vorbim aici, da?!?:P). Ador ciocolata, pastele cu sos alb si portocalele. Iubesc viata, in ciuda tuturor greutatilor, sau poate... tocmai de asta o iubesc atat! Incerc sa nu judec oamenii dar atunci cand iti fac rau e un pic mai greu. Dar eu incerc! Ador sa ma vad cu prietenii si sa ascult povesti de viata!
Imi doresc sa cuceresc lumea dar, pentru asta, am nevoie sa ma eliberez(i)!

Dragostea in vremea holerei!

Dupa ce o sa citesti cartea asta, daca o s-o citesti vreodata, o sa intelegi tot ce spun eu acum ca nu intelegi.
O sa vezi ca totul se intampla cu un scop, ca poate sa iti fie frica de o gramada de lucruri banale, si e normal sa-ti fie, dar nimic nu trebuie sa te opreasca. O sa vezi ca frumusetea luptei e mai presus de gustul victoriei. O sa intelegi de ce unele suflete vor ramane goale, iar altele vor creea aparenta de goliciune. O sa realizezi ca suferinta poate fi vazuta altfel iar iubirea oricum te mantuieste.
Si totusi, va ramane.... o altfel de iubire, mai mistuitoare si mai inaltatoare decat oricare alta!

In memoria unui om drag!

Azi se implinesc 2 ani de la moartea celui mai drag om din viata mea. Moartea nu ne face sa disparem. Bunica este la fel de vie si prezenta langa mine ca intotdeauna. Sunt convinsa ca ma vegheaza de acolo, de sus, zambeste cand sunt asa cum isi dorea ea sa fiu si e trista cand ceva rau mi se intampla. Stiu ca are grija de mine!
O sa incerc sa nu te dezamagesc si sper sa fii mandra de mine. Te iubesc mult mamitica!

Despre prietenie si lucruri marunte.

Incercam sa dau o definitie prieteniei, din punctul meu de vedere. Nu m-a invatat nimeni, niciodata sa fiu prieten dar cred ca am reusit da invat singura. Si pentru cativa oameni inca mai reusesc. Unul dintre acei oameni mi-a spus ca eu l-am invatat sa fie mai bun. Daca pentru un singur om am reusit sa fac asta, tot e ceva.
Se pare insa ca exista oameni pe care i-am crezut prieteni dar... numai eu am crezut asta. Ei aveau alte planuri. Tuturor celor ce v-am deranjat cu "prietenia" mea va cer scuze ca am indraznit sa cred in voi, ca oameni.

Am vorbit in seara asta cu un prieten despre scriitori romani si, inevitabil, despre Eliade. Pentru sufletul meu mi-am reamintit un pasaj scris de Eliade despre prietenie (of... prieten, prietenie - cuvintele astea isi pierd sensul). Cred ca ar trebui citit de o mie de ori si poate asa o realizam cat valoreaza un prieten adevarat.

"O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin."

In mijlocul vietii... sau la sfarsitul ei!

De zile bune incerc sa scriu. De cate ori deschid pagina asta sfarsesc prin a scrie si a sterge, iarasi si iarasi si apoi a inchide fara sa salvez nimic. Am inteles de mult ca imi place sa scriu. Ma transpune. Dar acum cuvintele nu-si mai gasesc sensul. Nimic nu mai are vreun sens. Trec printr-o perioada ciudata. Nu stiu care e motivul real pentru care fac niste lucruri, nu stiu daca e bine ce fac dar... se pare ca nici nu conteaza.
Ca de obicei, gasesc alinare doar in rugaciune. Doar Dumnezeu imi poate alina durerea. Doar El e raspunsul la toate intrebarile mele.

*

Cat am ras, cat am plans/Nu mai stiu, poate-i scris in vreo carte,/Maine sigur zorii ma vor lumina/Si-am sa plec mai departe. Cat de bine imi fac versurile astea.
Viitorul este la picioarele noastre, asteptand cuminte sa facem noi ce vrem cu el. Este mereu asa cum l-am planificat, nu se abate de la direcţia pe care o decidem, nimic rau nu-l poate da peste cap. Avem timp - intotdeauna maine - sa ne reparam greselile.

Sunt furioasa!... pe MINE!!!

... sunt mai bună ca voi, din moment ce îmi citiţi blogul şi vă uitaţi la profilul meu.

Farmecul distugerii!

Crezi ca poţi strivi un vierme? Iată, ai făcut-o... nu a fost greu, nu? Acum refa viermele!

Cred ca farmecul distrugerii vine din aceasta falsă senzaţie de putere, ca dacă eşti în stare sa distrugi ceva eşti mai grozav decat cel ce l-a construit.

Sunt inofensiva dar gandul meu e criminal!

Stau de una singura si ma simt in plus. Nu mai fac eforturi sa evoluez. Ignoranta e apreciata, urmarita, adulata. Tocmai de aceea ma indrept cu pasi repezi spre ignoranta. Sau am fost intotdeauna o ignoranta si nu mi-am dat seama.
De cateva zile bune vegetez. Sub pretextul ca ma simt rau nu ma dau jos din pat, nu mananc si, in ritmul asta, o sa incetez sa respir. Am motive sa ma simt groaznic, am motive sa fiu deprimata dar intotdeauna au existat astfel de motive. Niciodata insa nu am renuntat sa lupt ca acum.

"Cine se teme de suferinta, matematic rateaza fericirea." spunea Alexandru Paleologu
Eu nu m-am temut niciodata din simplu motiv ca eram obisnuita cu suferinta. Acum stiu sigur ca face parte din mine. Dar, chiar si matematic, am ratat fericirea.

De la dragoste la ura...

... nu e decat un pas. Am auzit chestia asta de o mie de ori, am citit-o si am vazut-o. Măcar în filme si tot am văzut-o. Am crezut ca o sa mi se intample si mie acelaşi lucru. Situaţia era favorabila, gandurile la fel, dar .... cine sa o faca?
Încerc sa mă conving de lucruri care nu sunt, dar care, în prostia mea, vreau sa fie. Încerc sa par altfel decat sunt si încep sa fiu. Nu mă mai recunosc!
Lucururile sunt mai mult decat complicate, iar singurul om care stie intr-adevar ce se intampla nu poate sa mă ajute mai mult decat o face. Nu poate, nu ştie, nu vrea.... nu ştiu, dar asta e mai puţin important acum.
Important e ca trebuie sa mă adun si sa încep "sa scriu postari bune"!

*

La multi ani, dragul meu!

Urari!

Pai...
Cum nu am nimic interesant de spus iar multumirile le-am făcut ieri, azi o sa mă limitez doar la a ura "La mulţi ani!" unui om drag. Paradoxal sau nu, si maine e ziua lui. E singurul om pe care îl ştiu care are ziua onomastică după ziua de naştere. O tine intr-o petrecere continua...
Sa ne trăieşti, Petrini!

Multumiri....

De Craciun am vrut sa aduc niste multumiri speciale oamenilor speciali din viata mea. Cum nu am putut, din motive obiective, as vrea sa fac asta acum.
Vreau sa ramana peste ani marturia recunostintei mele pentru ca fac parte din viata mea.

Multumesc....

Parintilor pentru ca m-au invatat, prin absenta, sa lupt. Pentru ca mi-au aratat ca in viata trebuie sa reusesti singur si ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, ca trebuie sa iei ce ti se cuvine fara sa pui intrebari.

Lui George, pentru ca a evoluat, a invatat si m-a facut sa fiu mandra de el si de talentul lui imens. Si pentru ca mi-a aratat ca exista prieteni de o viata care pot ramane mereu prieteni. Care canta dumnezeieste si de la care am invatat ce e modestia.

Cristinei pentru ca mi-a ramas prietena atatia ani, chiar si cand eu nu am fost suficient de prietena, pentru ca a stiut intotdeauna ce si cum sa spuna, pentru ca e desteapta, frumoasa, plina de viata, pentru ca atunci cand vreau sa plang e langa mine.

Lui Victoras pentru ca ma iubeste in felul lui ciudat, pentru ca a avut nevoie de sfaturile mele, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca m-a certat cum nu m-a certat nimeni niciodata, iubindu-ma in acelasi timp. Si pentru incapatanarea lui care ma face sa zambesc aducandu-mi aminte de mine.

Andreei, iubita mea "zburatoare" care rade si se bucura de viata desi nu ii e mereu usor. Si lui Gabi, pentru ca imi e, inainte de toate, prieten si pentru ca are grija de ea.

Fetelor (Anda, Ana, Adina) pentru ca au intotdeauna zambetul pe buze si mi-l readuc si pe al meu.

Florentinei, pentru ca reuseste intotdeauna sa ma scoata din depresii cu zambetul ei special si pentru ca are cele mai grozave sfaturi.

Lui Laurentiu, pentru ca mi-a aratat ca exista oameni grozavi si, fara sa-si dea seama, m-a facut sa ma simt, la randul meu, grozava.

Lui Catalin, pentru ca a intrat in viata mea pe neasteptate si ma face sa ma bucur de fiecare cuvant.

As mai vrea sa multumesc cuiva. I-am multumit si cu alte ocazii. De data asta vreau sa ii multumesc ca mi-a dat ceva ce nu credeam ca exista, ca indura toate toanele mele, ca stie exact ce sa spuna (cu practica sta mai prost:)).
Multumesc pentru tandretea ta si sufletul de copil ratacit. Multumesc Sorin!

Multumesc tuturor prietenilor mei, oamenilor grozavi pe care am avut noroc sa-i cunosc si sa-mi fie aproape. Si celor care nu se regasesc aici. Sa stiti ca va port cu mine in suflet.