De Craciun am vrut sa aduc niste multumiri speciale oamenilor speciali din viata mea. Cum nu am putut, din motive obiective, as vrea sa fac asta acum.
Vreau sa ramana peste ani marturia recunostintei mele pentru ca fac parte din viata mea.
Multumesc....
Parintilor pentru ca m-au invatat, prin absenta, sa lupt. Pentru ca mi-au aratat ca in viata trebuie sa reusesti singur si ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, ca trebuie sa iei ce ti se cuvine fara sa pui intrebari.
Lui George, pentru ca a evoluat, a invatat si m-a facut sa fiu mandra de el si de talentul lui imens. Si pentru ca mi-a aratat ca exista prieteni de o viata care pot ramane mereu prieteni. Care canta dumnezeieste si de la care am invatat ce e modestia.
Cristinei pentru ca mi-a ramas prietena atatia ani, chiar si cand eu nu am fost suficient de prietena, pentru ca a stiut intotdeauna ce si cum sa spuna, pentru ca e desteapta, frumoasa, plina de viata, pentru ca atunci cand vreau sa plang e langa mine.
Lui Victoras pentru ca ma iubeste in felul lui ciudat, pentru ca a avut nevoie de sfaturile mele, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca m-a certat cum nu m-a certat nimeni niciodata, iubindu-ma in acelasi timp. Si pentru incapatanarea lui care ma face sa zambesc aducandu-mi aminte de mine.
Andreei, iubita mea "zburatoare" care rade si se bucura de viata desi nu ii e mereu usor. Si lui Gabi, pentru ca imi e, inainte de toate, prieten si pentru ca are grija de ea.
Fetelor (Anda, Ana, Adina) pentru ca au intotdeauna zambetul pe buze si mi-l readuc si pe al meu.
Florentinei, pentru ca reuseste intotdeauna sa ma scoata din depresii cu zambetul ei special si pentru ca are cele mai grozave sfaturi.
Lui Laurentiu, pentru ca mi-a aratat ca exista oameni grozavi si, fara sa-si dea seama, m-a facut sa ma simt, la randul meu, grozava.
Lui Catalin, pentru ca a intrat in viata mea pe neasteptate si ma face sa ma bucur de fiecare cuvant.
As mai vrea sa multumesc cuiva. I-am multumit si cu alte ocazii. De data asta vreau sa ii multumesc ca mi-a dat ceva ce nu credeam ca exista, ca indura toate toanele mele, ca stie exact ce sa spuna (cu practica sta mai prost:)).
Multumesc pentru tandretea ta si sufletul de copil ratacit. Multumesc Sorin!
Multumesc tuturor prietenilor mei, oamenilor grozavi pe care am avut noroc sa-i cunosc si sa-mi fie aproape. Si celor care nu se regasesc aici. Sa stiti ca va port cu mine in suflet.
Vreau sa ramana peste ani marturia recunostintei mele pentru ca fac parte din viata mea.
Multumesc....
Parintilor pentru ca m-au invatat, prin absenta, sa lupt. Pentru ca mi-au aratat ca in viata trebuie sa reusesti singur si ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, ca trebuie sa iei ce ti se cuvine fara sa pui intrebari.
Lui George, pentru ca a evoluat, a invatat si m-a facut sa fiu mandra de el si de talentul lui imens. Si pentru ca mi-a aratat ca exista prieteni de o viata care pot ramane mereu prieteni. Care canta dumnezeieste si de la care am invatat ce e modestia.
Cristinei pentru ca mi-a ramas prietena atatia ani, chiar si cand eu nu am fost suficient de prietena, pentru ca a stiut intotdeauna ce si cum sa spuna, pentru ca e desteapta, frumoasa, plina de viata, pentru ca atunci cand vreau sa plang e langa mine.
Lui Victoras pentru ca ma iubeste in felul lui ciudat, pentru ca a avut nevoie de sfaturile mele, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca m-a certat cum nu m-a certat nimeni niciodata, iubindu-ma in acelasi timp. Si pentru incapatanarea lui care ma face sa zambesc aducandu-mi aminte de mine.
Andreei, iubita mea "zburatoare" care rade si se bucura de viata desi nu ii e mereu usor. Si lui Gabi, pentru ca imi e, inainte de toate, prieten si pentru ca are grija de ea.
Fetelor (Anda, Ana, Adina) pentru ca au intotdeauna zambetul pe buze si mi-l readuc si pe al meu.
Florentinei, pentru ca reuseste intotdeauna sa ma scoata din depresii cu zambetul ei special si pentru ca are cele mai grozave sfaturi.
Lui Laurentiu, pentru ca mi-a aratat ca exista oameni grozavi si, fara sa-si dea seama, m-a facut sa ma simt, la randul meu, grozava.
Lui Catalin, pentru ca a intrat in viata mea pe neasteptate si ma face sa ma bucur de fiecare cuvant.
As mai vrea sa multumesc cuiva. I-am multumit si cu alte ocazii. De data asta vreau sa ii multumesc ca mi-a dat ceva ce nu credeam ca exista, ca indura toate toanele mele, ca stie exact ce sa spuna (cu practica sta mai prost:)).
Multumesc pentru tandretea ta si sufletul de copil ratacit. Multumesc Sorin!
Multumesc tuturor prietenilor mei, oamenilor grozavi pe care am avut noroc sa-i cunosc si sa-mi fie aproape. Si celor care nu se regasesc aici. Sa stiti ca va port cu mine in suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu