vineri, 4 aprilie 2008

Povestea se scrie încet ca mersul piticului

urci la soare într-un gest de tracţiune
îi mângâi creştetul ciufulit
te aşezi pe vârful lumii
cu mâna pe inimă ca pe o plită încinsă
cu sângele fluturându-ţi în tâmplă
ca un steag

momentul acesta a sosit ultimul
dintr-un maraton
şi ce dacă
e totuşi
momentul care ţi-a pus capac respiraţiei

Dumnezeu îţi spune
/sărut-o şi din partea Mea/

Multumesc din suflet Ştefan!

Niciun comentariu: