C'est la vie....

Stiu... sunt frumoasa si cand ma incrunt. Mi-ai zis-o de o mie de ori, in o mie de feluri. Nu-mi pasa. Ti-am zis ca intotdeauna mi s-a parut mai important sa fiu desteapa decat frumoasa. Nu stiu cat de bine mi-a reusit dar, eu incerc. Macar atat pot face.
Am facut multe, unele de care sunt mandra iar de altele nu. Ma laudam ca nu am regrete. Cred ca regret putin in adancul sufletului cate ceva dar in secunda urmatoare zambesc si spun... naa'hhhh!
Am urcat muntii sau am stat atat de mult la soare incat m-am inrosit ca un rac. M-a trezit ursul si mi-a furat mancarea, am ras cu prieteni minunati si am plans pe umarul lor. Am sarutat pamantul de acasa, am ramas cu privirea pierduta ore intregi anesteziata de frumusetea peisajului. M-am trezit si muscata de vietati ciudate...
Am spus "te iubesc" multora... ii iubesc si acum!
Am mers la teatru, la opera, la tot felul de concerte si la un meci mare de fotbal. Am facut baie in apa aproape inghetata si... nici macar nu stiu sa inot, nu m-am imbatat niciodata, chiar daca am baut. Am dat toti banii din buzunar unor prieteni, nu am mai avut ce cheltui si a trebuit sa uit de mancare in ziua aia. Am rezolvat intr-o zi chestiuni ce trebuiau rezolvate intr-o saptamana. Si am inceput sa invat ca fericirea mea e cea mai importanta... si m-am apucat sa fac diverse lucruri pentru fericirea asta! Am furat multe si mi s-au furat multe! Am facut pe printesa, pe imbufnata, am plans de fericire iar ieri am mai plans o data de ciuda! Si nu a fost ultima data, nu vreau sa fie....
Am jucat si teatru. Si am fost o actrita extraordinara. Am primit pana si flori pentru prestatia mea. Am si cumparat flori... pentru mine. Pentru ca meritam si pentru ca erau atat de frumoase ca iti opreau respiratia. Mi-am umplut biroul de floarea soarelui pentru ca batranul de la metrou care o vindea sa poata pleca acasa. Am mintit, am zambit, am ras, am iubit!
Am luat prafuri si multe pastile iar acum nu beau decat apa :))
Am calarit, am mers pe motocicletă. Am citit si Biblia. Am schimbat lumea: i-am mai dat din orgoliile mele!
Si voi mai face multe care nu te vor face sa fii mandru de mine dar... asta-s eu!

Se poartă...

Se poartă bărbatul care sclipeşte de isteţime şi voioşie, care are capul calendar şi mereu grijă, care trăieşte după logica lui "Work less. Play more!"
Se poartă femeia care îşi respectă principiile, nu pe cele pe care le-a citit prin cine ştie ce revistă "trendy"ci pe ale ei, care ştie să oprească timpul cu un zambet, care da sens verbului "a fi".

Se poarta copilăria, zambetul, liniştea, frumuseţea şi floarea soarelui!

Pentru prieteni...

Sa-mi traiesti, sa fii fericita si iubita! La multi ani, Cristina!

*

Si.... La multi ani, Marian!

E desteapta, e urbana, e de urmat!

Poarta tocuri (pe masura ambitiilor, am mai zis:P) si se descurca in orice situatie. Admirabil sau nu!

A avut nu demult o experienta neplacuta. Nici nu si-a dat seama in ce stres a trait pana si-a schimbat jobul. Acum... s-a eliberat. A si platit pentru eliberarea asta dar nu regreta nici o secunda. Are un job grozav, face ce ii place si are colegi pe masura. Iar seful are motor.

Trebuie sa uite fapte si oameni dar, nu se grabeste. Le pastreaza acolo ca pe niste hartii care o incurca cu gandul ca vreodata o sa-i foloseasca sau cineva o s-o intrebe de ele. Probabil candva or sa dispara fara sa-si dea seama.

Pana atunci... se rasfata, e rasfatata si ii e dor de mare. Pielea e inca prea alba ca sa plece si are alte multe lucruri de facut. Si, ca sa compenseze lipsa plajei si a soarelui, merge la munte. De fiecare data in alt loc. Doar decorul se schimba, moravurile si obiceiurile raman aceleasi. Parca si oamenii sunt aceasi, i-a mai vazut odata, intr-o alta viata sau... saptamana trecuta.

Are multe dorinte. Isi doreste un week-end in care sa doarma, rochita aia galbena, sa deseneze balerine, sa citeasca Marquez, sa manance capsuni, sa zambeasca, sa fie ea.

Face cate un pic din astea si... iubeste orasul asta prafuit!

Even a goddes needs to pray, from time to time

Drumuri... impreuna cu oameni dragi. Oameni speciali. Dureri de cap, pc-uri stricate, alte drumuri. Parca nu se mai termina nebunia asta. Dar, pe de alta parte, toata viata mea a fost asa. Nu a fost niciodata altfel. Am fost doar mai linistita, mai nelinistita, mai fericita sau mai nefericita. Dar niciodata banala.

Cum zicea un prieten de-al meu... am o viata misto! Si ma bucur de asta in fiecare secunda. Zilele astea au fost infernal de obositoare. Dar mi-am adus aminte ce frumos e totul. Viata, jocul, nebunia!