Poarta tocuri (pe masura ambitiilor, am mai zis:P) si se descurca in orice situatie. Admirabil sau nu!
A avut nu demult o experienta neplacuta. Nici nu si-a dat seama in ce stres a trait pana si-a schimbat jobul. Acum... s-a eliberat. A si platit pentru eliberarea asta dar nu regreta nici o secunda. Are un job grozav, face ce ii place si are colegi pe masura. Iar seful are motor.
Trebuie sa uite fapte si oameni dar, nu se grabeste. Le pastreaza acolo ca pe niste hartii care o incurca cu gandul ca vreodata o sa-i foloseasca sau cineva o s-o intrebe de ele. Probabil candva or sa dispara fara sa-si dea seama.
Pana atunci... se rasfata, e rasfatata si ii e dor de mare. Pielea e inca prea alba ca sa plece si are alte multe lucruri de facut. Si, ca sa compenseze lipsa plajei si a soarelui, merge la munte. De fiecare data in alt loc. Doar decorul se schimba, moravurile si obiceiurile raman aceleasi. Parca si oamenii sunt aceasi, i-a mai vazut odata, intr-o alta viata sau... saptamana trecuta.
Are multe dorinte. Isi doreste un week-end in care sa doarma, rochita aia galbena, sa deseneze balerine, sa citeasca Marquez, sa manance capsuni, sa zambeasca, sa fie ea.
Face cate un pic din astea si... iubeste orasul asta prafuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu