O eternitate si o zi...

... atat dureaza. Atat dureaza totul. Fericirea, suferinta, linistea, furtuna. Timpul se dilata sau se contracta.
Vreau... nici nu stiu ce vreau. Stiu de ce am nevoie... am nevoie de odihna, am nevoie sa ma duc acasa si am nevoie de bunica.

Pe bunica o port in suflet pentru ca am atata nevoie de ea. Si mai am nevoie de liniste. E o senzatie ciudata, o liniste adanca ce ma inconjoara.

In biroul celalalt suna un telefon, aici radioul parca e prea tare, si eu abia astept sa plec. Merit vacanta asta, e prima vacanta adevarata dupa aproape 3 ani. Sau poate, e prima vacanta adevarata din viata mea. O sa plec departe si sper sa ma intorc cu si mai multa liniste in suflet.

Asa cum zicea Ciprian, sunt fericita fara sa am motiv. Am motive sa nu fiu fericita si totusi nu se intampla asa. Uneori sunt furioasa pe anumite lucruri sau pe anumiti oameni dar, peste toate astea parca fericirea mea e mai puternica. O sa ma intorc cu amintiri frumoase si... cu liniste in suflet :)!

Galben si soare!

Totul e galben. Pana si hainele mele.

Batranul de la metrou care vinde flori m-a strigat.
- Domnisoara, v-am adus flori!
Sufletul meu e plin de soare. Cumpar flori de la el in fiecare saptamana. Dar parca azi dimineata erau mai frumoase ca oricand.

Cand am fost intrebata de ce cumpar tot timpul flori m-am uitat mirata. Poate ca vreau sa existe flori in viata mea. Sau.. stiu eu, poate imi spune cineva de ce o fac.

Oricum, n-am nevoie de nici un motiv sa fac ceea ce fac. Fac totul din inima! Am invatat demult ca nu trebuie sa am regrete, mi-am impus sa nu am. Am reusit, dupa multe incercari sa fac totul fara sa ma gandesc macar daca o sa am regrete. Si e asa frumos! Totul e frumos.

Promisiune onorata!

Ti-am promis ca o sa ma intorc la tine. De fiecare data. Si m-am tinut de cuvant. Si ti-am promis ca nu o sa vin singura. Cum as putea sa vin sa ma bucur de tine singura. Trebuie sa existe cineva care sa se bucure impreuna cu mine de valuri, de scoici, de nisip, de stabilopozi. Din fericire, si el te iubeste la fel de mult. Poate mai mult ca mine. Si am ras, am tipat, ne-am bucurat si am urlat de fericire.
De fiecare data e cum spune Chirila...toata arsa de soare. Parca anul asta mai mult ca niciodata.

*

Si iti promit, ca de fiecare data, ca o sa ma intorc! Cu acelasi zambet in priviri si aceasi bucurie in suflet!

Restul... e tacere!

Birou... e atat de rece!!! Nu, n-a venit inca iarna dar aerul conditionat face atmosfera de nesuportat. Nu poti sa-l opresti ca nu mai poti respira dar si asa iti urla in cap si aerul tot irespirabil e. Si in sufletul meu e rece!

Mama unei bune prietene a fost inmormantata ieri. Cand mi-a spus prietenul ei am incremenit. Pur si simplu nu-mi gaseam cuvintele. Acum ma tot gandesc cum s-o sun, ce sa-i zic, cum s-o ajut! Stiu ca e un om tare dar asta doboara pe oricine. Nu-mi gasesc cuvintele, nu vreau sa spun ce inseamna viata, moartea, durerea, tristetea. Nu caut sensuri adanci. Au facut-o altii inaintea mea, am facut-o si eu dar acum nu isi are rostul.