... atat dureaza. Atat dureaza totul. Fericirea, suferinta, linistea, furtuna. Timpul se dilata sau se contracta.Vreau... nici nu stiu ce vreau. Stiu de ce am nevoie... am nevoie de odihna, am nevoie sa ma duc acasa si am nevoie de bunica.
Pe bunica o port in suflet pentru ca am atata nevoie de ea. Si mai am nevoie de liniste. E o senzatie ciudata, o liniste adanca ce ma inconjoara.
In biroul celalalt suna un telefon, aici radioul parca e prea tare, si eu abia astept sa plec. Merit vacanta asta, e prima vacanta adevarata dupa aproape 3 ani. Sau poate, e prima vacanta adevarata din viata mea. O sa plec departe si sper sa ma intorc cu si mai multa liniste in suflet.
Asa cum zicea Ciprian, sunt fericita fara sa am motiv. Am motive sa nu fiu fericita si totusi nu se intampla asa. Uneori sunt furioasa pe anumite lucruri sau pe anumiti oameni dar, peste toate astea parca fericirea mea e mai puternica. O sa ma intorc cu amintiri frumoase si... cu liniste in suflet :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu