Vezi tu... a venit si timpul ei!

Strada... aglomerata ca intotdeauna. Oare intersectia aia e vreodata libera? Merge fara sa ii pese de nimic. Se grabeste... iarasi a intarziat. Si ea, care nu intarzia niciodata. Ii trece prin minte gandul asta si zambeste. Zambeste mult in ultima vreme, dar... na'h, niciodata nu e prea mult. E chiar fericita. Si fericirea asta depinde doar de ea.

Profesorul ii zambeste... uite, asta e a ta, da-i drumul. E atat de fericita acolo incat nimic nu conteaza. Totul trece daca e acolo. Zilele astea s-a simtit oboseala acumulata. Prea multe! Era obisnuita sa faca lucruri care trebuiau facute in trei saptamani intr-o zi, dar... parca prea multe. Nu e zi in care sa nu fie ceva. Acasa e doar pentru a dormi. Dar ii place asa de mult viata pe care o are acum incat trebuie sa se bucure de ea. Cand o sa se plictiseasca... mai adauga ceva. Nu mai schimba nimic, desi schimbarea ii face bine, dar... mai bine transforma si adauga.

Da, a trait mai tarziu experientele astea minunate dar... e fericita ca reuseste sa le traiasca.

Da, a venit si timpul ei, si se bucura de fiecare secunda. Chiar o merita!

Placeri marunte si ... alte vicii!

1. Ciocolata;
2. Laptele;
3. Ciocolata cu lapte;
4. Motocicletele (dupa caz... deocamdata Kawasaki);
5. Sporturile extreme (oricum mama a zis ca nu mor acasa);
6. Fructele;
8. Muntele;
9. Nebunia;
10. Obsesia prafului;
11. Manipularea;
12. Teatrul;
13. Plimbarile prin oras noaptea;
14. Marquez;
15. Motoarele;
16. Tu.

Cineva cu care sa fugi de-acasa!

Nu stiu altii cum sunt.... dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele parca imi salta inima de bucurie. Asa spunea Creanga, asa gandesc si eu, cu toate astea... si eu si el am plecat de-acasa. Daca am putut sa ne descurcam admirabil acolo unde majoritatea nu pot de ce nu am fi putut sa ne descurcam acasa. Poate pentru ca am putut mai mult si nu ne-am multumit cu putin. Nu stiu ce a facut Creanga dar eu ma intorc acasa. Nu sa stau acolo ci sa fac ceva pentru casa mea. Pentru locurile alea, pentru oamenii aia, pentru mine.

Am vazut la un moment dat un logo "indraznetii inving". M-am gandit mult daca sa indraznesc, daca sa renunt la linistea mea si sa imi ocup timpul liber, si asa putin, cu o alta munca. Greu, mult prea greu! Si totusi am luat hotararea sa fac.

Ce o sa fac cand o sa simt ca nu mai pot... o sa fug de-acasa. Marea ma asteapta, muntele ma iubeste, multe locuri vor sa le descopar frumusetea. Si nu singura. Asa ca... o sa fug de-acasa cu cineva drag, ca sa ma pot bucura de indrazneala.

sunt atat de multe lucruri care-mi plac...

Craciunul... il iubesc, dar pentru ca mi se umple inima de bucurie sa-i vad pe toti cei dragi stransi langa soba, pentru mirosul perelor coapte, pentru bradul care nu a avut intotdeauna cadouri dar a fost intotdeauna acolo, pentru zambetul bunicii care imi dadea intotdeaua placinta cu mere calda.

Zapada.... pentru ca acopera totul facandu-ma sa ma simt mai pura si pentru ca ma face sa cred ca sunt libera. Pentru ca ma dau cu sania cu copii si ma simt din nou copil.

Ghiocei... din gradina unchiului meu pe care ii mangaiam si le vorbeam. Si imi si raspundeau.

Si florile de tei... pentru ca mirosul lor te face sa crezi ca viata e asa frumoasa. Si chiar e...
Marea... soarele iesind din apa si mangaindu-ma. Marea... cantand o melodie doar de ea stiuta dar... care ma face sa dansez.
Toamna.... pentru ca te face sa iti dai seama ca, pana la urma, totul se termina.

Si mai sunt.... dar ce mai conteaza!