Nu stiu altii cum sunt.... dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele parca imi salta inima de bucurie. Asa spunea Creanga, asa gandesc si eu, cu toate astea... si eu si el am plecat de-acasa. Daca am putut sa ne descurcam admirabil acolo unde majoritatea nu pot de ce nu am fi putut sa ne descurcam acasa. Poate pentru ca am putut mai mult si nu ne-am multumit cu putin. Nu stiu ce a facut Creanga dar eu ma intorc acasa. Nu sa stau acolo ci sa fac ceva pentru casa mea. Pentru locurile alea, pentru oamenii aia, pentru mine.
Am vazut la un moment dat un logo "indraznetii inving". M-am gandit mult daca sa indraznesc, daca sa renunt la linistea mea si sa imi ocup timpul liber, si asa putin, cu o alta munca. Greu, mult prea greu! Si totusi am luat hotararea sa fac.
Ce o sa fac cand o sa simt ca nu mai pot... o sa fug de-acasa. Marea ma asteapta, muntele ma iubeste, multe locuri vor sa le descopar frumusetea. Si nu singura. Asa ca... o sa fug de-acasa cu cineva drag, ca sa ma pot bucura de indrazneala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu