Strada... aglomerata ca intotdeauna. Oare intersectia aia e vreodata libera? Merge fara sa ii pese de nimic. Se grabeste... iarasi a intarziat. Si ea, care nu intarzia niciodata. Ii trece prin minte gandul asta si zambeste. Zambeste mult in ultima vreme, dar... na'h, niciodata nu e prea mult. E chiar fericita. Si fericirea asta depinde doar de ea.
Profesorul ii zambeste... uite, asta e a ta, da-i drumul. E atat de fericita acolo incat nimic nu conteaza. Totul trece daca e acolo. Zilele astea s-a simtit oboseala acumulata. Prea multe! Era obisnuita sa faca lucruri care trebuiau facute in trei saptamani intr-o zi, dar... parca prea multe. Nu e zi in care sa nu fie ceva. Acasa e doar pentru a dormi. Dar ii place asa de mult viata pe care o are acum incat trebuie sa se bucure de ea. Cand o sa se plictiseasca... mai adauga ceva. Nu mai schimba nimic, desi schimbarea ii face bine, dar... mai bine transforma si adauga.
Da, a trait mai tarziu experientele astea minunate dar... e fericita ca reuseste sa le traiasca.
Da, a venit si timpul ei, si se bucura de fiecare secunda. Chiar o merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu