Despre mine...

S-ar zice despre mine ca imi creez dubla identitate, se poate, ma mai tunez si eu din cand in cand, insa raman aceeasi per ansamblu. Nu ezit sa ma folosesc discret de altii pentru a-mi urmari interesul, cateodata respectivii isi dau seama, altadata nu. Am o satisfactie sadic-intelectuala sa ma plasez intotdeauna cu un pas inaintea lor si sa creez situatii. Sunt inconjurata de conformisti si cu toate astea sunt o nonconformista cuminte. Ma adaptez propriului curent, propriilor nevoi care dispar asa cum au aparut, repede...
Invat din toate cat ce se poate, mi-e foame de nou si de oameni de tot felul...sunt cinica si afectuoasa...sunt independenta si fragila, sunt tot ceea ce reprezinta contrast pentru altii dar firesc pentru mine.
Pentru mine tot ce ma inconjoara reprezinta o proprietate, incerc sa domin persoane, incerc sa adun sentimente, stari, idei, de pretudindeni, sa le amestec in mod creativ, sa ma joc si sa ma entuziasmez ca un copil de propriile opere naive. Sunt spontana pentru ca ma enerveaza rigiditatea altora, sunt rebela pentru ca ador sa sfidez autoritatea pe care am respectat-o candva.
Sunt eu dom'ne, ce atatea explicatii... eu in zeci de bucle demarand ca o visatoare si intorcandu-se intotdeauna in acelasi punct, acasa - in propriul eu.

Toamna!

Soare. Dar totusi frig. Toamna tarzie.
Nu-mi place frigul dar totusi imi place sentimentul pe care ti-l da o plimbare pe vremea asta. Am obrajii rosii, mainile reci si miros a ger.
E duminica, o duminica rece si frumoasa. Totul incepe sa se limpezeasca. Am lasat in urma totul si am luat-o de la capat. A fost frumos, a fost grozav dar incepe o alta etapa.
Nu ma ura. Sper sa poti ierta intr-o buna zi toate greselile. Si sa ma ierti pentru toata durerea aia surda de care vorbesti tu. N-am stiut cum sa fac sa stau langa tine, n-am stiut sa te iubesc cum ai vrut tu.
Sau nu ma ierta, uraste tot ce reprezint eu, uraste-ma. Nu-mi pasa, vreau sa fiu libera.
Iubesc toamna...imi aduce aminte ca totul se termina!

My favorite mistake!!!

Mi-a deschis usa iar eu am zambit. Cainele a venit si el sa ma salute. Alt zambet, de data asta dupa o alta usa. Am avut o senzatie de deja vu, dar... am fost incercata si de alt sentiment. Sentimentul ala nu-l mai traisem pana atunci dar nu am avut nici o retinere. Stiam de ce sunt acolo, stiam de ce sunt asteptata dar, faptul ca nimic din toate astea nu s-au intamplat nu m-a surprins. Ori am ajuns sa nu ma mai surprinda nimic ori nu era ceva de care sa fii surprins. Cred ca prima varianta.
Trasformarea... intotdeauna mi-am dorit transformarea asta. Plictiseala se instaleaza destul de repede si daca nu transform nimic ma simt cumplit. De data asta i se datoreaza! Macar pentru asta, daca nu pentru toate celelalte trebuie sa ma opresc. Vrea sa auda ca fac totul pentru mine. De ce? Conteaza pentru cine? Important e ca le fac.
Sunt convinsa ca esti o greseala dar oricum ar fi... you are my favorite mistake!