Mi-a deschis usa iar eu am zambit. Cainele a venit si el sa ma salute. Alt zambet, de data asta dupa o alta usa. Am avut o senzatie de deja vu, dar... am fost incercata si de alt sentiment. Sentimentul ala nu-l mai traisem pana atunci dar nu am avut nici o retinere. Stiam de ce sunt acolo, stiam de ce sunt asteptata dar, faptul ca nimic din toate astea nu s-au intamplat nu m-a surprins. Ori am ajuns sa nu ma mai surprinda nimic ori nu era ceva de care sa fii surprins. Cred ca prima varianta.
Trasformarea... intotdeauna mi-am dorit transformarea asta. Plictiseala se instaleaza destul de repede si daca nu transform nimic ma simt cumplit. De data asta i se datoreaza! Macar pentru asta, daca nu pentru toate celelalte trebuie sa ma opresc. Vrea sa auda ca fac totul pentru mine. De ce? Conteaza pentru cine? Important e ca le fac.
Sunt convinsa ca esti o greseala dar oricum ar fi... you are my favorite mistake!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu