Cred ca sunt o persoana atipica. Fac chestii care nu intra in limita normalului. Dar... intreb si eu ca o gasca penala mioritica... cine stabileste limitele? Limitele astea ale normalului?
So... ce e normal pentru mine poate fi mai mult decat anormal pentru altcineva.
Si asa, jongland cu limite, mi se pare foarte normal sa nu ma uit la televizor si nici macar sa nu am televizor.
Intr-un week-end, la munte, am gasit o telecomanda si am tot schimbat programele televizorului din dotare. Dotarea camerei, normal! Unul din prietenii mei a gasit explicatia... n-are televizor acasa si de-aia tot se "joaca"! Si atunci, m-am gandit eu... sa-mi cumpar un televizor. Adica ce? Eu de ce sa nu am?
Si in drumul spre casa, am oprit la un supermarket si m-am dus direct la televizoare. Am ramas surprinsa ca nici macar nu-s foarte scumpe. Si cand ma pregateam eu sa-mi aleg televizorul care va sta alaturi de mine in fiecare seara mi-am adus aminte ca... nu am nevoie! Inca cred ca... e cel mai bestial instrument de indobitocire creat vreodata de catre om.
Citesc ziarele dimineata pe net, am calculator pentru filme, carti pentru serile in care vreau sa fiu doar eu cu mine si timp oricum prea putin pentru tot ce as vrea sa fac, oricat de bine mi l-as manageria eu. Pe el, pe timp!
So...dragii mei, s-a hotarat. Nu-mi mai iau televizor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu