Jurnalul Ameliei

Jurnalul unui nou inceput!

2009-12-31T07:12:00.000-08:00

Anul trecut pe vremea asta admiram Dunarea dintr-o alta capitala europeana. Anul asta o sa admir blocurile din capitala noastra.
Nu o spun cu parere de rau, pentru ca si anul asta e cu oameni minunati, cu oameni dragi. Si pana la urma asta conteaza.
Se mai duse un an, unul plin cu de toate dar mai ales plin cu prieteni. Buni prieteni.
La multi ani dragii mei! Ne vedem la anu'.

Atat de mult....

2009-12-03T04:18:00.000-08:00

So... cat timp a trecut. Mult, mult prea mult. Nu stiu, poate lipsa de inspiratie, sau delasarea, sau lipsa timpului, sau faptul ca nu am avut ce spune. Oricare din astea poate fi un motiv dar nu mai incerc de mult sa caut explicatii.
Intre timp... nu numai ca am schimbat lumea, am si vazut-o, am facut fotografii, multe fotografii, am cunoscut oameni noi, am invatat multe si am gresit la fel de mult. Dar face parte din viata, nu?!
Am descoperit ca e atat de greu sa faci o fotografie frumoasa (dar asta e alta poveste) iar eu doar am facut fotografii, nu fotografii frumoase.
Am iubit, am admirat, am dezamagit, am fost dezamagita. Am gresit. Acum incerc sa mai repar pe ici pe colo cate-o greseala si sa invat din ele.
Intre timp, traiesc! Traiesc frumos!

P.S. Multumesc Iuliei Stoian pentru fotografiile frumoase pe care le privesc in fiecare zi!

Mi-e dor.....

2009-04-29T07:17:00.000-07:00

De oameni dragi, de a simti libertatea, de mare (zice ca de 1 mai o sa ploua), de zambete, de priviri, de acasa.

...is my party and I cry if I want to!

2009-04-24T10:55:00.000-07:00

So... mergem sa ne petrecem. Un pic mai tarziu anul asta dar... e ca sa ajunga toata lumea. Si sa fim fericiti.
Si desi e acelasi loc ca anul trecut e altfel de lume. Au ramas cativa si de anul trecut si au ramas aia grozavi. Deci... haide-ti sa petrecem si sa ne bucuram de noi.

Cum mi-am facut genunchii praf!

2009-03-14T03:09:00.000-07:00

De cand sunt posesoare de motor, motor cu doua roti... desigur, toata lumea imi spune ca o sa imi rup oasele, ca o sa ma fac praf sau ca o sa mor. Ce coincidenta.... toti murim!!! Deci... nu e chiar asa grav.
Si auzind eu asta in fiecare zi am inceput sa ma obisnuiesc atat de tare incat imi fac griji daca nu mi se spune.
Azi dimineata am cazut pe scarile din fata blocului. Atat de tare incat mi-am facut genunchii praf. De pantaloni nu mai zic. M-am intors, m-am schimbat si am plecat din nou. Am inceput sa ma gandesc... am alunecat, am calcat stramb?ce naiba s-a intamplat? Vreau sa cred ca nu am fost atenta si nu ca picioarele nu mai tin ca atunci lucrurile chiar ar fi grave. Si nici macar nu am cazut cu motorul.
So... poate sa mi se intample orice, oricum, indiferent de circumstante. Daca eu imi sparg capul nu e de vina nimeni, doar capul meu, asa ca... relax, oricum voi muri!

Pledoarie pentru televizor

2009-03-11T05:19:00.000-07:00

Cred ca sunt o persoana atipica. Fac chestii care nu intra in limita normalului. Dar... intreb si eu ca o gasca penala mioritica... cine stabileste limitele? Limitele astea ale normalului?
So... ce e normal pentru mine poate fi mai mult decat anormal pentru altcineva.
Si asa, jongland cu limite, mi se pare foarte normal sa nu ma uit la televizor si nici macar sa nu am televizor.
Intr-un week-end, la munte, am gasit o telecomanda si am tot schimbat programele televizorului din dotare. Dotarea camerei, normal! Unul din prietenii mei a gasit explicatia... n-are televizor acasa si de-aia tot se "joaca"! Si atunci, m-am gandit eu... sa-mi cumpar un televizor. Adica ce? Eu de ce sa nu am?
Si in drumul spre casa, am oprit la un supermarket si m-am dus direct la televizoare. Am ramas surprinsa ca nici macar nu-s foarte scumpe. Si cand ma pregateam eu sa-mi aleg televizorul care va sta alaturi de mine in fiecare seara mi-am adus aminte ca... nu am nevoie! Inca cred ca... e cel mai bestial instrument de indobitocire creat vreodata de catre om.
Citesc ziarele dimineata pe net, am calculator pentru filme, carti pentru serile in care vreau sa fiu doar eu cu mine si timp oricum prea putin pentru tot ce as vrea sa fac, oricat de bine mi l-as manageria eu. Pe el, pe timp!
So...dragii mei, s-a hotarat. Nu-mi mai iau televizor!

Culori

2009-03-08T11:07:00.000-07:00

Portocaliu. Asta e culoarea linistii. Asa o vad eu. Ce culoare am eu? Verde. Ce culoare are el? Rosu. Poate e de la geaca, sau...poate chiar asta e in mintea mea.

Un drum de doua zile pana in Austria doar pentru o pasiune ai putea crede ca e prea mult. Ei bine, nu, chiar nu e! As mai face acelasi lucru inca odata, fara sa clipesc.
Se spune ca in viata nu e loc de regrete. Tocmai a aparut primul. Urat!
Orice lucru are un pret, zambetul meu e de nepretuit!

Alta eu!

2009-02-19T07:32:00.000-08:00

Port tocuri, asa cum bine stii. Te mira bocancii? Sau bootsi? Sa fim seriosi. N-ar trebui sa te mire nici ghetele de motor. Sunt dragute nu? N-au atata stil cat as vrea dar... sunt "trendy". Da, eu sunt aia. Daca vreodata ar fi sa-mi fie dor de mine, de cea de acum o sa-mi fie. E deschisa, prietenoasa, buna, zambitoare. Si mai ales generoasa cu ea. Aia veche n-ar fi plecat niciodata in plina criza in Austria sa faca snowboard. Sa fim seriosi, ar fi stat sa munceasca, sa scrie proiecte, sa rastoarne lumea. Paradoxal, nu cea de atunci a rasturnat-o. Cea de acum in schimb, are ceva sanse!

Privind inainte.... zambind

2009-01-21T05:38:00.000-08:00

So... bine m(ne)-am regasit. Incepura un nou an. De ceva vreme chiar. An nou, oameni noi, idei noi, totul nou cum spunea cineva zilele trecute. Chiar totul nou pentru mine. Ce-a mai ramas de anul trecut? Exact ce mi-am dorit sa ramana. Prietenii adevarati si motorul. In rest, totul se schimba. Oare eu ma schimb?
Sigur ca da... altfel n-as putea accepta atatea schimbari. Ma schimb odata cu ce schimb. Las cate un pic in urma si mai adaug cate ceva.
Astept primavara... nu-mi plac cuvintele ce le am in minte. Ianuarie, frig, iarna, no bike! Dar lasa... ca vine si primavara. Pana atunci... ne bucuram de partii si de munte. Si de oamenii dragi.
Ca de obicei, la inceput de an facem planuri. Ale mele...ufff!!!ce multe! Sa iubesc din suflet, sa rad din inima, sa ma bucur de mine, sa fiu langa cei dragi si sa am grija de visele mele.
Am un an intreg pentru asta. Si apoi...inca unul. O iau de la capat, nu?!

Un nou inceput!

2008-12-29T02:01:00.000-08:00

Iarasi sfarsit de an! Aceleasi texte... nici nu stiu cum a trecut si anul asta, vai!!!
Iarasi e vremea bilanturilor, a multumirilor, a iartatii, chestii de-astea.
Pana una alta plec sa inchei un an grozav cu oameni grozavi. Geanta e la usa, prietenii jos si, poate prima data in viata mea, sunt fericita la sfarfit de an.
Azi nu mai multumesc nimanui, poate doar lui Dumnezeu pentru tot. Chiar si pentru ce gredeam eu ca e rau, erau de fapt cele mai grozave lucruri ce mi se puteau intampla.
Toate gandurile de bine, tot ce e bun in lumea asta pentru toti.

La multi ani!

...si iarasi vine Craciunul!

2008-12-21T08:42:00.000-08:00

Magazine pline, imbulzeala, oameni stresati, aglomeratie. Cam asta inseamna sarbatorile de Craciun. Si tocmai de-aia mi-am luat rucsacul si am plecat intr-un sat de munte, unde "timpul are rabdare cu oamenii" asa cum zice Marin Preda. Am luat cadourile de rigoare si m-am oprit... acasa. Exista un motiv destul de bun sa nu plec dar sper sa fie motivul pentru care sa ma intorc. Dar asta e deja alta poveste.
Ca orice visator imi doresc ca sarbatoarea asta sa-si pstreze semnificatia. Ce se intampla stim cu totii, ce imi doresc eu......
E seara, focul arde in soba, imi canta Hrusca si scriu. Ce mi-as mai putea dori? Da, stiu...ar mai fi ceva. Vreau ca Mosu' sa-mi aduca ceva special. Stii tu ce Mosule!

Despre mine...

2008-11-25T12:00:00.000-08:00

S-ar zice despre mine ca imi creez dubla identitate, se poate, ma mai tunez si eu din cand in cand, insa raman aceeasi per ansamblu. Nu ezit sa ma folosesc discret de altii pentru a-mi urmari interesul, cateodata respectivii isi dau seama, altadata nu. Am o satisfactie sadic-intelectuala sa ma plasez intotdeauna cu un pas inaintea lor si sa creez situatii. Sunt inconjurata de conformisti si cu toate astea sunt o nonconformista cuminte. Ma adaptez propriului curent, propriilor nevoi care dispar asa cum au aparut, repede...
Invat din toate cat ce se poate, mi-e foame de nou si de oameni de tot felul...sunt cinica si afectuoasa...sunt independenta si fragila, sunt tot ceea ce reprezinta contrast pentru altii dar firesc pentru mine.
Pentru mine tot ce ma inconjoara reprezinta o proprietate, incerc sa domin persoane, incerc sa adun sentimente, stari, idei, de pretudindeni, sa le amestec in mod creativ, sa ma joc si sa ma entuziasmez ca un copil de propriile opere naive. Sunt spontana pentru ca ma enerveaza rigiditatea altora, sunt rebela pentru ca ador sa sfidez autoritatea pe care am respectat-o candva.
Sunt eu dom'ne, ce atatea explicatii... eu in zeci de bucle demarand ca o visatoare si intorcandu-se intotdeauna in acelasi punct, acasa - in propriul eu.

Toamna!

2008-11-23T03:40:00.000-08:00

Soare. Dar totusi frig. Toamna tarzie.
Nu-mi place frigul dar totusi imi place sentimentul pe care ti-l da o plimbare pe vremea asta. Am obrajii rosii, mainile reci si miros a ger.
E duminica, o duminica rece si frumoasa. Totul incepe sa se limpezeasca. Am lasat in urma totul si am luat-o de la capat. A fost frumos, a fost grozav dar incepe o alta etapa.
Nu ma ura. Sper sa poti ierta intr-o buna zi toate greselile. Si sa ma ierti pentru toata durerea aia surda de care vorbesti tu. N-am stiut cum sa fac sa stau langa tine, n-am stiut sa te iubesc cum ai vrut tu.
Sau nu ma ierta, uraste tot ce reprezint eu, uraste-ma. Nu-mi pasa, vreau sa fiu libera.
Iubesc toamna...imi aduce aminte ca totul se termina!

My favorite mistake!!!

2008-11-07T01:11:00.000-08:00

Mi-a deschis usa iar eu am zambit. Cainele a venit si el sa ma salute. Alt zambet, de data asta dupa o alta usa. Am avut o senzatie de deja vu, dar... am fost incercata si de alt sentiment. Sentimentul ala nu-l mai traisem pana atunci dar nu am avut nici o retinere. Stiam de ce sunt acolo, stiam de ce sunt asteptata dar, faptul ca nimic din toate astea nu s-au intamplat nu m-a surprins. Ori am ajuns sa nu ma mai surprinda nimic ori nu era ceva de care sa fii surprins. Cred ca prima varianta.
Trasformarea... intotdeauna mi-am dorit transformarea asta. Plictiseala se instaleaza destul de repede si daca nu transform nimic ma simt cumplit. De data asta i se datoreaza! Macar pentru asta, daca nu pentru toate celelalte trebuie sa ma opresc. Vrea sa auda ca fac totul pentru mine. De ce? Conteaza pentru cine? Important e ca le fac.
Sunt convinsa ca esti o greseala dar oricum ar fi... you are my favorite mistake!

Vezi tu... a venit si timpul ei!

2008-10-21T00:38:00.000-07:00

Strada... aglomerata ca intotdeauna. Oare intersectia aia e vreodata libera? Merge fara sa ii pese de nimic. Se grabeste... iarasi a intarziat. Si ea, care nu intarzia niciodata. Ii trece prin minte gandul asta si zambeste. Zambeste mult in ultima vreme, dar... na'h, niciodata nu e prea mult. E chiar fericita. Si fericirea asta depinde doar de ea.

Profesorul ii zambeste... uite, asta e a ta, da-i drumul. E atat de fericita acolo incat nimic nu conteaza. Totul trece daca e acolo. Zilele astea s-a simtit oboseala acumulata. Prea multe! Era obisnuita sa faca lucruri care trebuiau facute in trei saptamani intr-o zi, dar... parca prea multe. Nu e zi in care sa nu fie ceva. Acasa e doar pentru a dormi. Dar ii place asa de mult viata pe care o are acum incat trebuie sa se bucure de ea. Cand o sa se plictiseasca... mai adauga ceva. Nu mai schimba nimic, desi schimbarea ii face bine, dar... mai bine transforma si adauga.

Da, a trait mai tarziu experientele astea minunate dar... e fericita ca reuseste sa le traiasca.

Da, a venit si timpul ei, si se bucura de fiecare secunda. Chiar o merita!

Placeri marunte si ... alte vicii!

2008-10-12T12:38:00.000-07:00

1. Ciocolata;
2. Laptele;
3. Ciocolata cu lapte;
4. Motocicletele (dupa caz... deocamdata Kawasaki);
5. Sporturile extreme (oricum mama a zis ca nu mor acasa);
6. Fructele;
8. Muntele;
9. Nebunia;
10. Obsesia prafului;
11. Manipularea;
12. Teatrul;
13. Plimbarile prin oras noaptea;
14. Marquez;
15. Motoarele;
16. Tu.

Cineva cu care sa fugi de-acasa!

2008-10-09T22:49:00.000-07:00

Nu stiu altii cum sunt.... dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele parca imi salta inima de bucurie. Asa spunea Creanga, asa gandesc si eu, cu toate astea... si eu si el am plecat de-acasa. Daca am putut sa ne descurcam admirabil acolo unde majoritatea nu pot de ce nu am fi putut sa ne descurcam acasa. Poate pentru ca am putut mai mult si nu ne-am multumit cu putin. Nu stiu ce a facut Creanga dar eu ma intorc acasa. Nu sa stau acolo ci sa fac ceva pentru casa mea. Pentru locurile alea, pentru oamenii aia, pentru mine.

Am vazut la un moment dat un logo "indraznetii inving". M-am gandit mult daca sa indraznesc, daca sa renunt la linistea mea si sa imi ocup timpul liber, si asa putin, cu o alta munca. Greu, mult prea greu! Si totusi am luat hotararea sa fac.

Ce o sa fac cand o sa simt ca nu mai pot... o sa fug de-acasa. Marea ma asteapta, muntele ma iubeste, multe locuri vor sa le descopar frumusetea. Si nu singura. Asa ca... o sa fug de-acasa cu cineva drag, ca sa ma pot bucura de indrazneala.

sunt atat de multe lucruri care-mi plac...

2008-10-01T05:31:00.000-07:00

Craciunul... il iubesc, dar pentru ca mi se umple inima de bucurie sa-i vad pe toti cei dragi stransi langa soba, pentru mirosul perelor coapte, pentru bradul care nu a avut intotdeauna cadouri dar a fost intotdeauna acolo, pentru zambetul bunicii care imi dadea intotdeaua placinta cu mere calda.

Zapada.... pentru ca acopera totul facandu-ma sa ma simt mai pura si pentru ca ma face sa cred ca sunt libera. Pentru ca ma dau cu sania cu copii si ma simt din nou copil.

Ghiocei... din gradina unchiului meu pe care ii mangaiam si le vorbeam. Si imi si raspundeau.

Si florile de tei... pentru ca mirosul lor te face sa crezi ca viata e asa frumoasa. Si chiar e...
Marea... soarele iesind din apa si mangaindu-ma. Marea... cantand o melodie doar de ea stiuta dar... care ma face sa dansez.
Toamna.... pentru ca te face sa iti dai seama ca, pana la urma, totul se termina.

Si mai sunt.... dar ce mai conteaza!

Doar pentru noi azi septembrie vine!

2008-09-26T04:14:00.000-07:00

Azi eram singura fata din poligon. Ce-i drept, la 8 dimineata e cam greu sa se trezeasca fetele dragute si sa se urce pe motor. Noroc ca eu nu-s draguta!:))
Si am facut febra la spate si la maini. Ma gandeam ca nu am mai facut febra demult. Chiar si dupa perioade de pauza, cand ma intorceam la sala tot nu faceam febra. Acum... am facut.
E septembrie, pentru noi. Pentru mine si pentru motor. Dar lasa... o sa vina iarasi primavara!

Amintiri....

2008-09-23T11:18:00.000-07:00

... amintiri frumoase!

Is all about us!!!

2008-09-10T04:52:00.001-07:00

Omul este prin natura lui o fiinta egoista. Chiar si cand iubim suntem egoisti. Noi suntem fericiti ca iubim, fericirea celuilalt ne face fericiti deci... is all about us. E adevarat, doza de egoism difera de la om la om.

Candva mi s-a spus ca-s prea buna. Am crezut ca lucrul asta a fost spus doar ca sa fie spus. Pe naiba... chiar sunt ingrozitor de buna. Si sunt buna nu numai in ceea ce fac, indiferent ce ar fi dar sunt incredibil de buna si cu altii. M-am surprins azi tragand concluzia asta si nu-mi place. Am avut mult de suferit in viata si cred ca, in mare parte se datoreaza acestui lucru.

Si atunci... ce se intampla? Eu nu-s egoista? Contrazic ce spun mai sus? Nu, fac bine tot din egoism. O fac pentru mine. Ma simt bine cand colegii mei nu pica examenul pentru ca le-am dat proiectul sa se "inspire", ma simt bine cand cei dragi mie sunt fericiti si eu am contribuit la asta, ma simt bine cand el zambeste, cand se poarta ca un copil desi e cel mai serios om din lume, ma simt bine cand eu ma port ca un copil. Si e asa frumos sa fii copil din nou!

O eternitate si o zi...

2008-08-26T10:00:00.000-07:00

... atat dureaza. Atat dureaza totul. Fericirea, suferinta, linistea, furtuna. Timpul se dilata sau se contracta.
Vreau... nici nu stiu ce vreau. Stiu de ce am nevoie... am nevoie de odihna, am nevoie sa ma duc acasa si am nevoie de bunica.

Pe bunica o port in suflet pentru ca am atata nevoie de ea. Si mai am nevoie de liniste. E o senzatie ciudata, o liniste adanca ce ma inconjoara.

In biroul celalalt suna un telefon, aici radioul parca e prea tare, si eu abia astept sa plec. Merit vacanta asta, e prima vacanta adevarata dupa aproape 3 ani. Sau poate, e prima vacanta adevarata din viata mea. O sa plec departe si sper sa ma intorc cu si mai multa liniste in suflet.

Asa cum zicea Ciprian, sunt fericita fara sa am motiv. Am motive sa nu fiu fericita si totusi nu se intampla asa. Uneori sunt furioasa pe anumite lucruri sau pe anumiti oameni dar, peste toate astea parca fericirea mea e mai puternica. O sa ma intorc cu amintiri frumoase si... cu liniste in suflet :)!

Galben si soare!

2008-08-22T03:01:00.000-07:00

Totul e galben. Pana si hainele mele.

Batranul de la metrou care vinde flori m-a strigat.
- Domnisoara, v-am adus flori!
Sufletul meu e plin de soare. Cumpar flori de la el in fiecare saptamana. Dar parca azi dimineata erau mai frumoase ca oricand.

Cand am fost intrebata de ce cumpar tot timpul flori m-am uitat mirata. Poate ca vreau sa existe flori in viata mea. Sau.. stiu eu, poate imi spune cineva de ce o fac.

Oricum, n-am nevoie de nici un motiv sa fac ceea ce fac. Fac totul din inima! Am invatat demult ca nu trebuie sa am regrete, mi-am impus sa nu am. Am reusit, dupa multe incercari sa fac totul fara sa ma gandesc macar daca o sa am regrete. Si e asa frumos! Totul e frumos.

Promisiune onorata!

2008-08-11T11:20:00.000-07:00

Ti-am promis ca o sa ma intorc la tine. De fiecare data. Si m-am tinut de cuvant. Si ti-am promis ca nu o sa vin singura. Cum as putea sa vin sa ma bucur de tine singura. Trebuie sa existe cineva care sa se bucure impreuna cu mine de valuri, de scoici, de nisip, de stabilopozi. Din fericire, si el te iubeste la fel de mult. Poate mai mult ca mine. Si am ras, am tipat, ne-am bucurat si am urlat de fericire.
De fiecare data e cum spune Chirila...toata arsa de soare. Parca anul asta mai mult ca niciodata.

Si iti promit, ca de fiecare data, ca o sa ma intorc! Cu acelasi zambet in priviri si aceasi bucurie in suflet!

Restul... e tacere!

2008-08-04T05:25:00.000-07:00

Birou... e atat de rece!!! Nu, n-a venit inca iarna dar aerul conditionat face atmosfera de nesuportat. Nu poti sa-l opresti ca nu mai poti respira dar si asa iti urla in cap si aerul tot irespirabil e. Si in sufletul meu e rece!

Mama unei bune prietene a fost inmormantata ieri. Cand mi-a spus prietenul ei am incremenit. Pur si simplu nu-mi gaseam cuvintele. Acum ma tot gandesc cum s-o sun, ce sa-i zic, cum s-o ajut! Stiu ca e un om tare dar asta doboara pe oricine. Nu-mi gasesc cuvintele, nu vreau sa spun ce inseamna viata, moartea, durerea, tristetea. Nu caut sensuri adanci. Au facut-o altii inaintea mea, am facut-o si eu dar acum nu isi are rostul.

Nothing else metter!

2008-07-31T11:40:00.000-07:00

Si am fost la concert. De doua ori in viata am vazut Metallica! Prima data eram un copil, acum... m-a plouat si m-a udat pana la piele desi am primit de la un tip un sac de gunoi... gol, pe care l-am pus in cap dar... a meritat fiecare secunda.
Am tipat, am cantat, am sarit, am dansat, nu mi-a pasat de nimic. Ar trebui sa scriu mai mult, impresii, comentarii, critici dar, inaintea concertului s-a vorbit atat de mult despre asta incat am vrut sa nu ma mai duc. As fi regretat toata viata. Si, nu-i asa... nu mai suportam inca un regret. Ce-mi mai pot dori? A... un concert Metallica la Woodstock!

Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea!

2008-07-22T22:34:00.000-07:00

o.36, Calea Victoriei, imi place Bucurestiul noaptea, hotel Novotel (imi place tare mult arhitectura, fatada teatrului national din perioada interbelica se potriveste perfect cu arhitectura moderna din spate... pararea mea:P). Iar sedinte pe proiecte si o sa fiu terminata. Dar nu-i nimic... am invatat project singura si-s mandra de mine (daca ar merge asa usor si cu autocad-ul, acum as fi in Noua Zeelanda). Dupa ce scap de toata nebunia asta o sa lenevesc un week-end intreg si o sa ma uit la filme de Almodovar! Si o sa ma plimb prin Bucuresti noaptea! Cum fac de fiecare data cand vreau sa uit de toate!

I know....

2008-07-16T05:00:00.000-07:00

... but I'm here for you!

Eu, tehnologia, fructele si....copilaria!

2008-07-09T06:15:00.000-07:00

Sunt atat de desteapta ca mi-am blocat contul. Adica..am cont!:))) Adica "ratusca cea urata a devenit lebada". Bine ca inainte apucasem sa-mi scot bani de iaurt. Oricum, nu am nevoie de altceva. Cred ca am exagerat cu diete si moduri de viata sanatoase pentru ca am ajuns sa nu mai pot manca nimic. Dar macar pot manca fructe fara probleme deci.... restul e nesimnificativ!

Cred ca daca mi-a fost pofta vreodata de ceva au fost fructele. Mi-aduc aminte ca in copilarie mancam pepene pana nu mai puteam respira si ma murdaream pana la urechi. Sau scarile de la intrare erau pline de ladite cu cirese si caise. Mama avea o pasiune din a face dulceata si se intampla sa nu mai ramana nimic. Atunci eram suparata.

Iar bunica... Doamne cat de frumos era! bunica avea intotdeauna "o fructa" pentru mine! Iar eu era asa bucuroasa. Primeam cel mai pretios dar!

Am avut o copilarie frumoasa!:) Si pentru a nu ramane mai prejos incerc sa imi fac si viata la fel de frumoasa. Si se pare ca se poate!

Scrisoare catre Trecut

2008-07-06T13:03:00.000-07:00

Dragul meu Trecut,

Ascult Bach, Sebastian Bach si desenez balerine. Si nu vreau sa te intorci. Sub nici o forma!
Cateodata te deghizezi intr-o fiinta "serafica", cu intentii "onorabile"... dar, nici macar in forma asta, sau mai bine zis, tocmai in forma asta nu vreau. Nu mai vreau sa revii deloc.
Daca te numesti "Trecut" ramai acolo unde ti-e locul. In amintiri si atat!
Faci parte din mine pentru ca m-ai facut ceea ce sunt acum. Analitica, puternica si cu o doza de scepticism. Iti multumesc pentru toate astea, ti-am multumit de o mie de ori, in o mie de feluri, dar ramai departe de mine pentru ca prezenta ta sporadica, in diferite forme, nu imi face bine.
Imi aduc aminte de ce te numesti "Trecut". Pentru ca nu ai fost suficient de bun sa devii viitor. Tocmai de aia, ma bucur de prezent si de tot ce imi ofera.

Ramai cu bine si... departe de mine!

....eu!

P.S. Stiu ca realizezi ca sunt cel mai bun "subiect" de analiza dar... totul are un sfarsit! Tu stii cel mai bine, doar te numesti "Trecut"!

C'est la vie....

2008-06-22T01:14:00.001-07:00

Stiu... sunt frumoasa si cand ma incrunt. Mi-ai zis-o de o mie de ori, in o mie de feluri. Nu-mi pasa. Ti-am zis ca intotdeauna mi s-a parut mai important sa fiu desteapa decat frumoasa. Nu stiu cat de bine mi-a reusit dar, eu incerc. Macar atat pot face.
Am facut multe, unele de care sunt mandra iar de altele nu. Ma laudam ca nu am regrete. Cred ca regret putin in adancul sufletului cate ceva dar in secunda urmatoare zambesc si spun... naa'hhhh!
Am urcat muntii sau am stat atat de mult la soare incat m-am inrosit ca un rac. M-a trezit ursul si mi-a furat mancarea, am ras cu prieteni minunati si am plans pe umarul lor. Am sarutat pamantul de acasa, am ramas cu privirea pierduta ore intregi anesteziata de frumusetea peisajului. M-am trezit si muscata de vietati ciudate...
Am spus "te iubesc" multora... ii iubesc si acum!
Am mers la teatru, la opera, la tot felul de concerte si la un meci mare de fotbal. Am facut baie in apa aproape inghetata si... nici macar nu stiu sa inot, nu m-am imbatat niciodata, chiar daca am baut. Am dat toti banii din buzunar unor prieteni, nu am mai avut ce cheltui si a trebuit sa uit de mancare in ziua aia. Am rezolvat intr-o zi chestiuni ce trebuiau rezolvate intr-o saptamana. Si am inceput sa invat ca fericirea mea e cea mai importanta... si m-am apucat sa fac diverse lucruri pentru fericirea asta! Am furat multe si mi s-au furat multe! Am facut pe printesa, pe imbufnata, am plans de fericire iar ieri am mai plans o data de ciuda! Si nu a fost ultima data, nu vreau sa fie....
Am jucat si teatru. Si am fost o actrita extraordinara. Am primit pana si flori pentru prestatia mea. Am si cumparat flori... pentru mine. Pentru ca meritam si pentru ca erau atat de frumoase ca iti opreau respiratia. Mi-am umplut biroul de floarea soarelui pentru ca batranul de la metrou care o vindea sa poata pleca acasa. Am mintit, am zambit, am ras, am iubit!
Am luat prafuri si multe pastile iar acum nu beau decat apa :))
Am calarit, am mers pe motocicletă. Am citit si Biblia. Am schimbat lumea: i-am mai dat din orgoliile mele!
Si voi mai face multe care nu te vor face sa fii mandru de mine dar... asta-s eu!

Se poartă...

2008-06-18T02:47:00.000-07:00

Se poartă bărbatul care sclipeşte de isteţime şi voioşie, care are capul calendar şi mereu grijă, care trăieşte după logica lui "Work less. Play more!"
Se poartă femeia care îşi respectă principiile, nu pe cele pe care le-a citit prin cine ştie ce revistă "trendy"ci pe ale ei, care ştie să oprească timpul cu un zambet, care da sens verbului "a fi".

Se poarta copilăria, zambetul, liniştea, frumuseţea şi floarea soarelui!

Pentru prieteni...

2008-06-06T02:21:00.000-07:00

Sa-mi traiesti, sa fii fericita si iubita! La multi ani, Cristina!

Si.... La multi ani, Marian!

E desteapta, e urbana, e de urmat!

2008-06-03T10:26:00.000-07:00

Poarta tocuri (pe masura ambitiilor, am mai zis:P) si se descurca in orice situatie. Admirabil sau nu!

A avut nu demult o experienta neplacuta. Nici nu si-a dat seama in ce stres a trait pana si-a schimbat jobul. Acum... s-a eliberat. A si platit pentru eliberarea asta dar nu regreta nici o secunda. Are un job grozav, face ce ii place si are colegi pe masura. Iar seful are motor.

Trebuie sa uite fapte si oameni dar, nu se grabeste. Le pastreaza acolo ca pe niste hartii care o incurca cu gandul ca vreodata o sa-i foloseasca sau cineva o s-o intrebe de ele. Probabil candva or sa dispara fara sa-si dea seama.

Pana atunci... se rasfata, e rasfatata si ii e dor de mare. Pielea e inca prea alba ca sa plece si are alte multe lucruri de facut. Si, ca sa compenseze lipsa plajei si a soarelui, merge la munte. De fiecare data in alt loc. Doar decorul se schimba, moravurile si obiceiurile raman aceleasi. Parca si oamenii sunt aceasi, i-a mai vazut odata, intr-o alta viata sau... saptamana trecuta.

Are multe dorinte. Isi doreste un week-end in care sa doarma, rochita aia galbena, sa deseneze balerine, sa citeasca Marquez, sa manance capsuni, sa zambeasca, sa fie ea.

Face cate un pic din astea si... iubeste orasul asta prafuit!

Even a goddes needs to pray, from time to time

2008-06-02T12:11:00.000-07:00

Drumuri... impreuna cu oameni dragi. Oameni speciali. Dureri de cap, pc-uri stricate, alte drumuri. Parca nu se mai termina nebunia asta. Dar, pe de alta parte, toata viata mea a fost asa. Nu a fost niciodata altfel. Am fost doar mai linistita, mai nelinistita, mai fericita sau mai nefericita. Dar niciodata banala.

Cum zicea un prieten de-al meu... am o viata misto! Si ma bucur de asta in fiecare secunda. Zilele astea au fost infernal de obositoare. Dar mi-am adus aminte ce frumos e totul. Viata, jocul, nebunia!

Ciocolata de casa

2008-05-27T13:05:00.000-07:00

Viata mea e o continua dieta de slabire. Ca a orcarei femei care se respecta, zic eu :D. Nu e nimic grav in asta, chiar e ceva mai mult decat normal. Probabil, daca nu as tine dieta nu as fi eu. Si cum spun snobii, asta e modul meu de viata, nu tin dieta, doar mananc sanatos.
Prostii... tin dieta si nu are nici un rost sa ma ascund dupa deget.
Dar... cateodata (nu as putea sa spun care e frecventa), mananc cicolata de casa. Niste batoane mici si subtiri, jumatate albe, jumatate negre, ingrozitor de bune. Imi cumpar doua (unul e prea putin), dintr-un butic de la Dristor si le mananc pe drum (ca o Doamna ce ma aflu:P).
E momentul meu de rasfat, cand vine vorba de "ceva bun", ca in rest sunt mai mult decat rasfatata. Dar, despre asta... in episodul urmator.

.....

2008-04-21T10:03:00.000-07:00

Cărţi, lumânări parfumate, flori... toate aşa de frumoase. Şi mai presus de toate prieteni grozavi. Cred ca sunt una dintre cele mai norocoase fiinţe din lume. Din simplu motiv ca am prieteni speciali. Şi aproape toţi au venit aseară sa mă sărbătorească şi sa îmi ureze tot binele din lume.
Şi eu am fost fericită, şi am zâmbit din inima. Cu adevarat fericită!

Ai dreptate Cristina.... sa vă trăiesc dragilor. Şi sa mă bucur de voi!

Poem...

2008-04-21T09:47:00.000-07:00

de ziua ta
Dumnezeu are ochi de huski

sorin
sau cum îi zici tu soarelui
nu mai e cocoşat
îl poţi privi
sau în sfârşit
el te priveşte

lucrurile tale
ca nişte scoici pe plajă
nu îţi mai vorbesc despre tine

îţi spun
cel mai frumos poem
este o linie dreaptă între două inimi
betegite sau nu

inima este inimă prin ceea ce face
nu după cum arată

N-am mai primit niciodata un cadou atat de special. Multumesc inca o data Stefan!

Picatura chinezeasca.

2008-04-19T13:45:00.000-07:00

Buna ziua! Nu doriţi.... Nu, multumesc.
A doua zi la fel, ... cu ceva în plus. Si tot asa. Pana la urma cedezi si vrei ce are omul ăla de oferit. Chiar dacă tu nu ai nevoie. Dar cine eşti tu sa spui ca nu ai nevoie?! Niciodată nu ai hotarat pentru tine. Dacă cumva ai indraznit vreodata, ai reusit doar sa-ti faci rau. Asa ca, asculta ce ti se spune si fa, accepta ce ti se oferă fără sa pui întrebări.
Poţi sa te revolti? Da. Si încă cum!!! Dar la ce-ti foloseşte? Pai lor la ce le foloseşte?
Îţi pui întrebări ale căror răspunsuri nu o sa le aflii niciodată. Si dacă le-ai afla, la ce ti-ar folosi? Ce folos atatea întrebări? Ce folos răspunsurile? Ce folos atata truda? Pana la urma ce folos viaţa asta? Doar pentru ca e cumplit de frumoasă? Si cat de frumoasă!!!
Încet, cu răbdare, totul va ajunge la un moment dat acolo unde vrei. Trebuie sa vrei!

... the first day from the rest of my life!

2008-04-11T08:58:00.000-07:00

Portocaliu... alb, margaretă. Sună telefonul, e doar alarma de la ceas, degeaba sper. Oglindă, I look like hell, lasă ca o sa mă obisnuiesc. Fard, pudră, mascara, lipstik... parcă e mai bine. Jeansii negrii, camasa, sacou, geantă şi... sunt gata. Lift... tot Guerrilla, metrou... parcă mai puţină lume. Usa, alarma (care naiba era codul?)... tot prima sunt. PC-ul, flash-ul, ceaiul. Mult zahăr că m-am saturat de amărăciuni. Preşedintele... urări de bine, mulţumiri. Proiectul (iarăşi proiectul), ordine în acte, decizii, restart. Colegi... urări de bine, păreri de rău, promisiuni.
Sefa... explicaţii, predat chei, iarăşi urări de bine, iarăşi mulţumiri, multe mulţumiri, şi mai multe păreri de rău. Un gând fugar, mult dor!
Prieten, îngheţată, suc, iaraşi mulţumiri. Vizita medicală, întrebări, răspunsuri mulţumitoare, gata şi asta. Acasă, un pahar cu lapte, echipament, sală (ce dor mi-a fost). Iarăşi dor, mai mult decât mi-aş fi imaginat... dar de altceva, sau altcineva. Sală... bandă, abdomene, ...sunt balerină! Ce bine mă simt. Iaraşi acasă, Guerrilla, duş, o portocală, gândul aiurea. Tot în acelaşi loc. Margaretă, alb... portocaliu.

Yesterday....

2008-04-09T09:58:00.000-07:00

Iubeste mainile si ochii ......

2008-04-06T01:28:00.000-07:00

Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut
Atat cat poate dorul ti le cerea.

Iubeste mainile si ochii.
Dezleaga-mi sufletul de vina!

Povestea se scrie încet ca mersul piticului

2008-04-04T13:09:00.000-07:00

urci la soare într-un gest de tracţiune
îi mângâi creştetul ciufulit
te aşezi pe vârful lumii
cu mâna pe inimă ca pe o plită încinsă
cu sângele fluturându-ţi în tâmplă
ca un steag

momentul acesta a sosit ultimul
dintr-un maraton
şi ce dacă
e totuşi
momentul care ţi-a pus capac respiraţiei

Dumnezeu îţi spune
/sărut-o şi din partea Mea/

Multumesc din suflet Ştefan!

Pentru tine...

2008-03-22T00:02:00.000-07:00

Când eram copil visam că eu, cândva o sa scriu lucruri pe care oamenii or sa le citească. Că o să scriu ceva frumos, pe care eu însămi sa citesc cu plăcere.
Probabil nu o sa se întâmple niciodată asta, dar azi, vreau sa scriu pentru cineva special. Pentru cel care are cel mai frumos zâmbet din lume şi îl foloseşte atunci când nu ştie cum altfel sa reacţioneze, când e fericit sau când vrea sa ascundă adevăratele sentimente. Îl foloseşte mereu, chiar şi când e trist.
Nu l-aş putea caracteriza în câteva cuvinte, fără explicaţii îndelungi, cu coturi şi meandre şi suişuri, şi dacă as face-o, lângă cuvântul care îl caracterizează primul, l-aş găsi, cu siguranţa pe opusul, fiindcă are o personalitate "tip vitraliu"... nu cred c-am auzit undeva asta, dar cu siguranţa am mai spus-o şi mă citez cu mare plăcere.
Ar fi, asadar, dinamic, dar obosit, vorbăreţ dar tăcând, deschis, dar după ce a trecut de toate zidurile lumii. Şi poate va mai fi.
Ştiu ca tu nu te vezi aşa, dar eu aşa te vad şi rămân la aceaşi parere ca atunci. E vina mea ca nu te pot caracteriza în câteva cuvinte. Eu nu pot!
Aş vrea să-ţi urez multe, tot ce e bun şi grozav dar nu ştiu să spun asta frumos, aşa că iţi zic doar... La mulţi ani, iubitule!

Free my mind!

2008-03-16T00:41:00.000-07:00

Nu-mi place Guerrilla duminica dimineata si totusi o ascult. Detest minciuna si oamenii care isi schimba principiile pentru a face pe plac altor oameni. Detest mitocania, superficialitatea, duplicitatea. Detest diversi oameni, din diverse motive, unele enumerate mai sus. Nu urasc pe nimeni si nimic pentru ca ura te consuma, te macina.
Iubesc... floarea soarelui, lalelele galbene si florile de camp. Imi place teatrul, imi plac cartile bune si reclamele grozave (din punctul meu de vedere, dar despre mine vorbim aici, da?!?:P). Ador ciocolata, pastele cu sos alb si portocalele. Iubesc viata, in ciuda tuturor greutatilor, sau poate... tocmai de asta o iubesc atat! Incerc sa nu judec oamenii dar atunci cand iti fac rau e un pic mai greu. Dar eu incerc! Ador sa ma vad cu prietenii si sa ascult povesti de viata!
Imi doresc sa cuceresc lumea dar, pentru asta, am nevoie sa ma eliberez(i)!

Dragostea in vremea holerei!

2008-02-17T09:37:00.000-08:00

Dupa ce o sa citesti cartea asta, daca o s-o citesti vreodata, o sa intelegi tot ce spun eu acum ca nu intelegi.
O sa vezi ca totul se intampla cu un scop, ca poate sa iti fie frica de o gramada de lucruri banale, si e normal sa-ti fie, dar nimic nu trebuie sa te opreasca. O sa vezi ca frumusetea luptei e mai presus de gustul victoriei. O sa intelegi de ce unele suflete vor ramane goale, iar altele vor creea aparenta de goliciune. O sa realizezi ca suferinta poate fi vazuta altfel iar iubirea oricum te mantuieste.
Si totusi, va ramane.... o altfel de iubire, mai mistuitoare si mai inaltatoare decat oricare alta!

In memoria unui om drag!

2008-02-05T10:49:00.000-08:00

Azi se implinesc 2 ani de la moartea celui mai drag om din viata mea. Moartea nu ne face sa disparem. Bunica este la fel de vie si prezenta langa mine ca intotdeauna. Sunt convinsa ca ma vegheaza de acolo, de sus, zambeste cand sunt asa cum isi dorea ea sa fiu si e trista cand ceva rau mi se intampla. Stiu ca are grija de mine!
O sa incerc sa nu te dezamagesc si sper sa fii mandra de mine. Te iubesc mult mamitica!

Despre prietenie si lucruri marunte.

2008-01-29T11:54:00.000-08:00

Incercam sa dau o definitie prieteniei, din punctul meu de vedere. Nu m-a invatat nimeni, niciodata sa fiu prieten dar cred ca am reusit da invat singura. Si pentru cativa oameni inca mai reusesc. Unul dintre acei oameni mi-a spus ca eu l-am invatat sa fie mai bun. Daca pentru un singur om am reusit sa fac asta, tot e ceva.
Se pare insa ca exista oameni pe care i-am crezut prieteni dar... numai eu am crezut asta. Ei aveau alte planuri. Tuturor celor ce v-am deranjat cu "prietenia" mea va cer scuze ca am indraznit sa cred in voi, ca oameni.

Am vorbit in seara asta cu un prieten despre scriitori romani si, inevitabil, despre Eliade. Pentru sufletul meu mi-am reamintit un pasaj scris de Eliade despre prietenie (of... prieten, prietenie - cuvintele astea isi pierd sensul). Cred ca ar trebui citit de o mie de ori si poate asa o realizam cat valoreaza un prieten adevarat.

"O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin."

In mijlocul vietii... sau la sfarsitul ei!

2008-01-27T12:24:00.000-08:00

De zile bune incerc sa scriu. De cate ori deschid pagina asta sfarsesc prin a scrie si a sterge, iarasi si iarasi si apoi a inchide fara sa salvez nimic. Am inteles de mult ca imi place sa scriu. Ma transpune. Dar acum cuvintele nu-si mai gasesc sensul. Nimic nu mai are vreun sens. Trec printr-o perioada ciudata. Nu stiu care e motivul real pentru care fac niste lucruri, nu stiu daca e bine ce fac dar... se pare ca nici nu conteaza.
Ca de obicei, gasesc alinare doar in rugaciune. Doar Dumnezeu imi poate alina durerea. Doar El e raspunsul la toate intrebarile mele.

Cat am ras, cat am plans/Nu mai stiu, poate-i scris in vreo carte,/Maine sigur zorii ma vor lumina/Si-am sa plec mai departe. Cat de bine imi fac versurile astea.
Viitorul este la picioarele noastre, asteptand cuminte sa facem noi ce vrem cu el. Este mereu asa cum l-am planificat, nu se abate de la direcţia pe care o decidem, nimic rau nu-l poate da peste cap. Avem timp - intotdeauna maine - sa ne reparam greselile.

Sunt furioasa!... pe MINE!!!

2008-01-20T02:44:00.000-08:00

... sunt mai bună ca voi, din moment ce îmi citiţi blogul şi vă uitaţi la profilul meu.

Farmecul distugerii!

2008-01-12T04:24:00.000-08:00

Crezi ca poţi strivi un vierme? Iată, ai făcut-o... nu a fost greu, nu? Acum refa viermele!

Cred ca farmecul distrugerii vine din aceasta falsă senzaţie de putere, ca dacă eşti în stare sa distrugi ceva eşti mai grozav decat cel ce l-a construit.

Sunt inofensiva dar gandul meu e criminal!

2008-01-08T09:12:00.000-08:00

Stau de una singura si ma simt in plus. Nu mai fac eforturi sa evoluez. Ignoranta e apreciata, urmarita, adulata. Tocmai de aceea ma indrept cu pasi repezi spre ignoranta. Sau am fost intotdeauna o ignoranta si nu mi-am dat seama.
De cateva zile bune vegetez. Sub pretextul ca ma simt rau nu ma dau jos din pat, nu mananc si, in ritmul asta, o sa incetez sa respir. Am motive sa ma simt groaznic, am motive sa fiu deprimata dar intotdeauna au existat astfel de motive. Niciodata insa nu am renuntat sa lupt ca acum.

"Cine se teme de suferinta, matematic rateaza fericirea." spunea Alexandru Paleologu
Eu nu m-am temut niciodata din simplu motiv ca eram obisnuita cu suferinta. Acum stiu sigur ca face parte din mine. Dar, chiar si matematic, am ratat fericirea.

De la dragoste la ura...

2008-01-07T07:21:00.000-08:00

... nu e decat un pas. Am auzit chestia asta de o mie de ori, am citit-o si am vazut-o. Măcar în filme si tot am văzut-o. Am crezut ca o sa mi se intample si mie acelaşi lucru. Situaţia era favorabila, gandurile la fel, dar .... cine sa o faca?
Încerc sa mă conving de lucruri care nu sunt, dar care, în prostia mea, vreau sa fie. Încerc sa par altfel decat sunt si încep sa fiu. Nu mă mai recunosc!
Lucururile sunt mai mult decat complicate, iar singurul om care stie intr-adevar ce se intampla nu poate sa mă ajute mai mult decat o face. Nu poate, nu ştie, nu vrea.... nu ştiu, dar asta e mai puţin important acum.
Important e ca trebuie sa mă adun si sa încep "sa scriu postari bune"!

La multi ani, dragul meu!

Urari!

2008-01-06T05:37:00.000-08:00

Pai...
Cum nu am nimic interesant de spus iar multumirile le-am făcut ieri, azi o sa mă limitez doar la a ura "La mulţi ani!" unui om drag. Paradoxal sau nu, si maine e ziua lui. E singurul om pe care îl ştiu care are ziua onomastică după ziua de naştere. O tine intr-o petrecere continua...
Sa ne trăieşti, Petrini!

Multumiri....

2008-01-05T13:13:00.000-08:00

De Craciun am vrut sa aduc niste multumiri speciale oamenilor speciali din viata mea. Cum nu am putut, din motive obiective, as vrea sa fac asta acum.
Vreau sa ramana peste ani marturia recunostintei mele pentru ca fac parte din viata mea.

Multumesc....

Parintilor pentru ca m-au invatat, prin absenta, sa lupt. Pentru ca mi-au aratat ca in viata trebuie sa reusesti singur si ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, ca trebuie sa iei ce ti se cuvine fara sa pui intrebari.

Lui George, pentru ca a evoluat, a invatat si m-a facut sa fiu mandra de el si de talentul lui imens. Si pentru ca mi-a aratat ca exista prieteni de o viata care pot ramane mereu prieteni. Care canta dumnezeieste si de la care am invatat ce e modestia.

Cristinei pentru ca mi-a ramas prietena atatia ani, chiar si cand eu nu am fost suficient de prietena, pentru ca a stiut intotdeauna ce si cum sa spuna, pentru ca e desteapta, frumoasa, plina de viata, pentru ca atunci cand vreau sa plang e langa mine.

Lui Victoras pentru ca ma iubeste in felul lui ciudat, pentru ca a avut nevoie de sfaturile mele, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca m-a certat cum nu m-a certat nimeni niciodata, iubindu-ma in acelasi timp. Si pentru incapatanarea lui care ma face sa zambesc aducandu-mi aminte de mine.

Andreei, iubita mea "zburatoare" care rade si se bucura de viata desi nu ii e mereu usor. Si lui Gabi, pentru ca imi e, inainte de toate, prieten si pentru ca are grija de ea.

Fetelor (Anda, Ana, Adina) pentru ca au intotdeauna zambetul pe buze si mi-l readuc si pe al meu.

Florentinei, pentru ca reuseste intotdeauna sa ma scoata din depresii cu zambetul ei special si pentru ca are cele mai grozave sfaturi.

Lui Laurentiu, pentru ca mi-a aratat ca exista oameni grozavi si, fara sa-si dea seama, m-a facut sa ma simt, la randul meu, grozava.

Lui Catalin, pentru ca a intrat in viata mea pe neasteptate si ma face sa ma bucur de fiecare cuvant.

As mai vrea sa multumesc cuiva. I-am multumit si cu alte ocazii. De data asta vreau sa ii multumesc ca mi-a dat ceva ce nu credeam ca exista, ca indura toate toanele mele, ca stie exact ce sa spuna (cu practica sta mai prost:)).
Multumesc pentru tandretea ta si sufletul de copil ratacit. Multumesc Sorin!

Multumesc tuturor prietenilor mei, oamenilor grozavi pe care am avut noroc sa-i cunosc si sa-mi fie aproape. Si celor care nu se regasesc aici. Sa stiti ca va port cu mine in suflet.

La multi ani!

2007-12-31T07:05:00.000-08:00

Sfarsit de an...
E ora bilanturilor dar cum nu mi-a placut niciodata contabilitatea nu o sa fac unul. Oricum, a fost un an plin. De bucurii si tristeti, de bune si rele dar s-a terminat deci... e inutil sa mai vorbim.
Tot azi aud ceva de genul "la anu' o sa.....". Ce o sa fac eu la anu'? Nu am nici cea mai vaga idee dar, cu siguranta, o sa am mai multa grija de mine.
In rest, poate o sa reusesc sa invat limba rusa, sa-mi schimb jobul si sa am un loc al meu.
As vrea sa multumesc catorva persoane speciale, fara de care viata mea ar fi goala si fara sens.
Va multumesc, din tot sufletul!

Dragii mei, va doresc ca anul urmator sa va aduca tot ce v-a lipsit anul asta!

Si melcii au avut timp sa ajunga pe arca lui Noe!

2007-12-16T07:43:00.000-08:00

Dupa o noapte in care nu am dormit deloc si o zi infernala in care am incercat sa fac cumparaturi am o durere de cap ingrozitoare. Vine Craciunul si toata lumea se inghesuie la cumparaturi. Romanii au bani! Chiar si eu am bani de cumparaturi de Craciun. Numai ca, de data asta, mi-am luat numai mie cadouri. "Mosul" a fost generos.
Dupa multa vreme plec in vacanta. O vacanta in care o sa-mi lipezesc mintea si care o sa insemne linistea dinaintea furtunii. O sa ma transform in cu totul alt om. Am luat o decizie care nu e definitiva si care ar insemna sa aleg drumul mai greu. Sunt constienta de toate implicatiile care decurg din actiunile mele. Dar cum am fost lasata sa iau decizia singura probabil nu o s-o iau pe cea mai potrivita. Si Dumnezeu a facut lumea in sapte zile!
Noapte buna, tuturor!

Iti mai amintesti.......

2007-12-15T04:38:00.001-08:00

"Îţi mai aminteşti de mine, Maitreyi?
Şi dacă da, ai putut sa mă ierţi?"

Mircea Eliade

Inteligenta e recurenta numai prostia e continua.

2007-12-11T10:51:00.000-08:00

"Destinele noastre ratate sunt, toate, expresia unor crize de continuitate. "
Un prieten bun mi-a spus asta intr-o seara. A citit-o undeva (mi-a si spus unde dar memoria nu mă ajuta acum). Cat adevăr sta în nişte cuvinte simple.
Sign....
Tii minte personalitatea "tip vitraliu"? asa e viaţa mea, ca personalitatea ta. Sa nu crezi ca, dacă am renunţat la postare cred ca nu am dreptate. Sunt convinsa chiar.
Viaţa mea e tumultoasă dar linistita. Tumultul liniştii sau liniştea tumultului?!
Sunt obosită, copleşită de toate, lipsită de înţelegere. Nu-i înţeleg pe cei din jur si nu pot pătrunde esenţa lucrurilor (oare am reuşit vreodată?). Vorbeam de criza de continuitate. Întotdeauna m-am ferit sa intru intr-o astfel de criza dar se pare ca acum sunt la un pas. Dar poate ca, conştientizarea acestei apropieri mă face sa nu cad. Deci... nu trebuie sa-mi ratez destinul. Nu am voie. Pentru mine...

La multi ani, Razvan!

Albastru inchis aproape negru.

2007-12-09T00:49:00.000-08:00

Am învaţat demult ca nu poţi judeca pe nimeni. Din simplu motiv ca fiecare face ce vrea cu viaţa lui şi, mai mult, nu ştiu cum as reacţiona în aceaşi situaţie. Poate ca aş reacţiona groaznic de urât şi aş face lucrurile mult mai prost.
Mi-am dat seama în ultima vreme ca teoria mea este mai mult decât valabilă. Nu o sa explic acum de ce şi ce m-a făcut sa spun asta pentru ca e clar că, mai mult ca oricând, ceva sau cineva m-a făcut să îmi dau seama cat de multă dreptate am.
Aş vrea ca, măcar prietenii mei sa nu mă mai judece. OK, nu mă înţeleg!... dar ar putea sa se oprească din a da verdicte. Oricum eu fac cum cred eu ca e mai bine pentru ca, pâna la urma, decizia îmi aparţine numai şi numai mie. (Mă întreb dacă ar ştii cum sunt cu adevărat şi ce fac cu viaţa mea şi cu mine cum m-ar privi?!).
Nu ştiu şi nici nu-mi pasă. Oricum, în cele mai grele momente ale vieţii mele am fost singură. De fapt, nu singură. Dumnezeu a fost întotdeauna lângă mine. Îmi arată în fiecare secundă a existenţei mele că veghează asupra mea. Nu trebuie să explic nimic. Eu ştiu că aşa e şi e suficient.
Sper doar ca eu să pot rămâne eu când ceilalţi nu vor mai putea fi ei însăşi. Sunt ceea ce sunt, există compensaţii.

Cand albul devine negru!

2007-12-07T12:13:00.000-08:00

… sau cand vreau sa obtin atat de multe si nu-mi reuseste nimic, cand am impresia ca le stiu pe toate si imi dau seama ca, de fapt, sunt o ignoranta.
Cand cred ca am trait totul si de-abia atunci imi dau seama ca am trait prea putine… cand albul devine negru, cand imi ploua in vise, cand imi dau seama cat de mult iubesc ploaia, cand descopar cat sunt de lucida si cata nevoie am de luciditate, cand imi imaginez ca viata e atat de frumoasa, cand mi-e frig, cand mi-e dor […]

...pierduta intr-o lume mare!

2007-12-07T07:27:00.001-08:00

Pe muzica de Parazitii, dupa un simpozion de finance si IT&C (oare care a fost legatura?) m-am hotarat sa scriu. Cred ca lipseste alcoolul ca peisajul sa fie "feeric".
Cu un gust amar lasat de bunele intentii ucise de fapte "bune", de prieteni care nu stiu sau nu pot sa fie prieteni m-am hotarat sa las totul in urma.
Pana mai ieri imi imaginam ca in urma mea totul se prabuseste si in fata mea nu e nimic de care sa ma agat. Groaznica senzatie.
Ultimele zile m-au facut se realizez ca exista intr-adevar oameni buni, oameni care stiu, pot si nu le e frica sa ierte.
Stiam ca sunt in stare de multe, dar la fel de multe m-au depasit. Acum stiu ca pot face orice, nimic nu mi-e interzis..... Mai tii minte? Fraza aia care trebuie sa ma caracerizeze. Atunci, ca si acum iti spun ca ma bazez doar pe statistica.
Totul se intampla cu un motiv. Ce cliseu!!!! Dar... cat e de adevarat.
Cred ca m-am ratacit. Lumea in care credeam inainte nu mai exista, i-a luat locul una noua. Credeam ca nu va fi la fel de buna, dar... cat am putut sa ma insel. E mai pura, mai reala si... cu mult mai buna. Trebuie doar sa invat s-o iubesc, cu tot ce-i in ea. Sa iubesc fiecare lucru pentru ca deja ma simt alt om. Ma doare inca foarte tare totul. Fiecare greseala ma sugruma.
Nu exista insa prea multe alternative. Ori ma duc, ori imi continui viata. Intotdeauna am fost ordonata in ganduri. Mi-a placut mereu sentimentul pe care il aveam cand detineam controlul si le stiam pe ale mele. Pentru un timp totul mi-a scapat de sub control. O perioada nu mi-a pasat dar, cand mi-am dat seama mi-a fost foarte greu sa controlez iarasi. Nu cred ca acum am reusit sa pun ordine in ganduri dar oricum....

Draga Petrini, as scrie si daca tu ai fi singurul cititor. Pentru ca ai stiut intotdeauna cand si cum si ce sa ceri.

.... ploua incet!

2007-11-16T09:12:00.001-08:00

Dintotdeauna am vrut sa scriu ceva atat de special incat sa-l recitesc si sa-l recitesc fara ca vreodata sa mi se para altfel decat special. Numai ca, de multa vreme incoace, de mult prea multa vreme nu mai reusesc sa scriu ceva frumos. Am scris odata ceva despre fericire (se pare ca subiectul asta ma obsedeaza) atat de frumos incat ar merita citit de mii si mii de ori. Hartia aia veche, cu o valoare mult prea mare ca sa poata fi ratacita, trebuie s-o gasesc.
Poate reusesc sa-mi aduc aminte ca au fost zile fericite in viata mea. Zilele in care bunica imi cocea pere si stateam langa soba, cand mergeam la scoala si simteam ca pot sa stiu totul si chiar eram foarte aproape, cand ma vedeam cu cel mai bun prieten si stateam o zi intreaga de vorba, povestind despre tot si toate, zile in care ploua si iubeam ploaia, zile in care puteam sa zambesc si in care credeam ca zambetul poate fi un raspuns la orice. Da, au existat si zile din astea.
Acum.... bunica nu-mi mai coace pere, soba nu mai e calda, pe zi ce trece sunt tot mai ignoranta, iar prietenul meu cel mai bun s-a pierdut pe drum. Nu mai iubesc ploaia pentru ca e rece si nici nu mai stiu cum sa zambesc.
Acum exista doar.... martie in orice luna!

Sentimente si fapte!

2007-11-10T08:05:00.000-08:00

"Ati auzit vorbirea: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dar eu vin si va spun: sa nu raspundeti raului cu raul; si daca cineva va da o palma pe obraz, intoarceti si obrazul celalalt. (Matei 5: 38-39)".
Intrebarea dureroasa este cum poti sa intorci celalalt obraz atunci cand cel care ti-a dat palma isi construieste fericirea pe nefericirea ta?!

O casa superba care are o fundatie prost facuta. E adevarat ca e superba, iar faptul ca fundatia nu e cum trebuie n-ar trebui sa fie o problema, ca doar nu se vede, dar... la primul cutremur o sa cada. E adevarat ca depinde foarte mult si de gradele de pe scara Richter ale cutremurului. In natura, odata la aproximativ 30 de ani se intampla un cutremur mare. Prin analogie, in viata se petrec cutremure mult mai des. E adevarat ca poti sa fii insensibil si sa nu le simti, dar candva se va intampla unul pe care nu poti sa nu-l simti. Atunci iti dai seama ca, ti-ai fi dorit o casa neincadrata intr-o grupa de risc seismic mare.
O sa incerc sa stau cat mai departe de asta si poate o sa reusesc sa intorc si celalalt obraz!

Am citit de curand o carte grozava scrisa pe la 1900, cred ca de un chinez, care spune ceva de genul ca "vedem rautatea la altii fiindca o cunoastem prin propriul nostru comportament, nu-i iertam niciodata pe cei care ne ranesc, pentru ca ne inchipuim ca pe noi nu ne va ierta nimeni niciodata. Noi spunem adevaruri dureroase aproapelui, fiindca vrem sa ne ascundem de noi insine. Ne refugiem in orgoliu, pentru ca nimeni sa nu poata sa ne observe propria noastra fragilitate.
De aceea, de cate ori o sa-ti judeci fratele, sa fii constient de ce esti tu, cel care te afli la masa tribunalului."
Numai ca eu sunt constienta de ce sunt, de faptul ca principiul meu e ca nu am principii, de durerea psihico-fizica (oare exista termenul asta??) care ma macina. Realizez ce am primit, si bine si rau, dar... nu pot trece peste raul care mi-a spart sufletul in mii de bucati. Singurul vinovat sunt eu, pentru ca am avut incredere si nu am stiut sa ma apar. De aceea am cazut, pentru ca lovitura a venit pe neasteptate. M-am asteptat ca legea reciprocitatii sa functioneze. N-a functionat nimic. Viata nu functioneaza asa cum credem. Nu e o masinarie care poti s-o controlezi. Dimpotriva. Trebuie sa-i respecti regulile nu sa i le faci tu. Acum mi-adun sufletul si incerc sa-l lipesc. Nu va mai fi niciodata la fel dar o sa ma asigur ca nimeni, niciodata nu se va mai atinge de el.

Caracterizare!

2007-11-06T00:22:00.000-08:00

Se crede o persoana speciala si poate chiar e (depinde din ce punct de vedere privesti).
Are ambitii inalte si tocuri pe masura ambitiilor. Desi e destul de inalta vrea ca toata lumea sa se ridice la inaltimea ei sau sa nu o deranjeze. Avusese odata niste pantofi fara tocuri pe care ii purta sub pretextul ca sunt comozi dar in care se simtea groaznic. Isi jurase atunci ca intotdeauna va avea tocuri.
Viseaza si vaneaza o pozitie de top management intr-o companie multinationala. Asteapta ca destinul si-a dea necesarul sut in dos pentru mult asteptatul salt inainte.
Vrea sa nu aiba suflet, vrea sa nu ii pese de nimic si sa calce peste cadavre. Nu-i reuseste nimic din ce isi propune in ultima vreme si face greseli puerile. E destul de dezorientata dar face eforturi sa-si revina. A invatat sa minta si sa nu aiba remuscari si a inceput sa ii placa. Probabil ca o sa mai dureze un pic, atata timp cat se aplica legea echilibrului.

Despre fericire si frumusetea vietii!

2007-10-30T21:45:00.000-07:00

Simt nevoia acuta sa scriu. Asa cum simt nevoia sa respir. Incep sa scriu si dupa primele randuri care curg destul de usor ma blochez. Instantaneu!
Cred ca e vorba despre neputinta, sau de lipsa de inspiratie. Ma gandesc ce ma inspira. Nu ca as fi eu un mare scriitor si daca muza nu exista nu pot creea. Eu "creez" brut. Pentru ca nu-s un artist si nici un geniu neinteles. Sunt doar o fiinta care incearca sa scrie despre ganduri, sentimente, curaj, frica, incapatanare, dorinta, .... viata, in general. Uneori reusesc sa scot ceva ce mai place celor care citesc. Alteori.... ma gandesc foarte serios daca merita postat. Dar, trec repede peste si imi aduc aminte ca initial blogul era doar pentru mine si pot scrie tot ce vreau. Chiar daca o fac prost. Daca acum se intampla sa il mai citeasca cate cineva asta e. Daca nu va place, dragii mei, nu cititi.
In orice caz, in ultima vreme mi s-a aratat ca viata e doar momentul pe care-l traiesti. Trecutul n-are nici un fel de importanta iar viitorul oricum o sa devina prezent la un momet dat si nu are nici un rost sa ne ingrijoram. Important e numai si numai momentul actual. Mi s-a aratat de atatea ori chesti asta si am continuat sa o tot ignor. Zilele astea, mai mult ca oricand, Dumnezeu a vrut sa vad ca viata e al naibii de grea si nu merita sa mi-o ingreunez si eu. Am o familie care, desi nu ma intelege, a incetat sa ma judece. Am prieteni grozavi, oameni care cunosc sensul cuvantului prietenie si multe alte lucruri care ar trebui sa ma faca fericita.
Ca pana acum am fost atat de atenta la detalii incat nu am vazut esentialul asta e alta poveste, poveste ce nici macar nu mai trebuie amintita.
Da, mi-e greu, mi-e ingrozitor de greu, dar... fericirea e o stare de bine de momente putine. Asa ca, stiu ce inseamna si sunt convinsa ca o s-o mai traiesc.
Pana atunci... noapte buna, copii!

Life is not fair - get used to it!

2007-10-27T11:15:00.000-07:00

O prietena de-a mea scrie foarte rar in blogul ei despre sentimente, idei sau ganduri proprii. De cele mai multe ori comenteaza diferite evenimente, scrieri sau idei ale altora. Cum blogul a fost inventat tocmai ca sa scrii tu, pentru tine ce gandesti sau ce simti nu prea mi-a placut niciodata abordarea ei. Dar, cum fiecare face ce vrea in viata si cu viata lui nu am comentat niciodata.
De data asta o sa comentez si eu o intamplare. Boala fetitei Lianei si a lui Mihai de la Bere Gratis. S-a scris ca viata e nedreapta (parca asta ar fi ceva nou!), ca pur si simplu nu se poate intampla ceva atat de crud. Uite ca se poate! Asta e un caz despre care se stie, dar cate alte cazuri de copii care sufera, din diferite motive, nu exista. Ti-e greu in astfel de momente sa nu te certi cu Dumnezeu. Se spune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce! Dar... oare?
Cineva se certa zilele trecute cu Dumnezeul meu! Pentru mine facea asta. Probabil ca avea dreptate... si mie, ca multor altora Dumnezeu mi-a dat mai mult decat am putut duce. Mai multa suferinta decat am meritat. Sau poate nu! Poate nu am platit destul pentru greselile mele si o sa vina si ziua in care o sa platesc. Ma ingrozeste ziua aia!
Sper insa ca povestea Teodorei sa fie una cu un final fericit. Macar a ei!

Câtă filozofie!?

2007-10-25T05:06:00.000-07:00

Natura umana e surprinzatoare. Ne condamna la o curiozitate vicioasa, mai ales în ce priveşte viaţa intima a altora. Am citit undeva, am uitat unde (asta demonstreaza ce o sa spun în continuare) ca oamenii sunt uituci şi neatenţi, iar unii mai sunt şi prosti pe deasupra; în aceste condiţii, omul nu prea are despre ce sa vobească în afara de propria lui personă, care reuşeşte sa îi starnească cât de cât atenţia şi interesul. Deci... oamenii vorbesc cu predilecţie despre ei însişi. Şi eu de ce aş face excepţie de la acest narcisism generalizat?! Mai mult decât doar atât - ca tocmai am învăţat expresia şi vreau s-o ţin minte - tot ce spunem despre noi o facem pentru noi. Ce vrem să ne demonstram? Sau... ce vrem să demonstram în general? În ce vrem să ne transformam? Cum vrem să fim priviţi? Prea multe întrebări pentru o minte atât de îngustă. Natura umană e una socială, cum spunea Aristotel. Dar altcineva şi-a pus întrebarea dacă această trecere a omului de la o stare naturală (în care toţi oamenii sunt egali) la o stare artificială, cea a societatii umane (care impune inegalitatea dintre oameni) este una benefică fiinţei umane?Cred ca Rousseau, dar nu sunt sigură. Oricum, am devenit prea filozoafă. Cred că e cazul să ma opresc. Acum, cât se mai poate.
Hai, gata, ca m-am plictisit. Ma duc sa-mi fac exercitiile!!!!!!

No regrets!

2007-10-22T10:54:00.000-07:00

Oamenii care te ranesc cel mai tare sunt cei pe care ii iubesti cel mai mult. E logic sa se intample asa si nu reprosez nimanui nimic. Nu incerc ca gasesc vinovati pentru suferinta mea pentru ca... nu exista. Daca exista un vinovat eu sunt acela.
Ce m-a surprins a fost ca, doi oameni care ma cunosc destul de bine, mi-au spus ca sunt de nerecunoscut ai m-am schimbat. Si, daca cineva iti spune un lucru te poti indoi, dar cand exista a doua persoana care iti spune acelasi lucru incepe sa dea de gandit. Poate ca au dreptate. Dar, nu am nici un fel de regret si m-am schimbat, dar schimbarea asta mi-a facut bine.

Am fost fericita pe deplin iar amintirile sunt, cu siguranta, frumoase si nepretuite.
Pentru tot ce m-a facut atat de fericita, pentru ca am vazut lucrurile altfel decat le-am vazut vreodata, pentru zile minunate, pentru cuvinte frumoase, pentru zambete luminoase si pentru alte cateva mii de alte lucruri vreau sa multumesc cuiva foarte special.
Vreau sa stii ca insemni foarte mult pentru mine, indiferent ce se va intampla si indiferent ce spui acum. Nu-mi pasa ce spui, aud doar ce simti!

....what a wonderful life!

2007-10-11T03:46:00.000-07:00

Mi se tot spune in ultima vreme ca ar trebui sa vad lucrurile mai roz. Mi s-a spus ca sunt prea serioasa sau ca dramatizez prea mult.
Interesant... incep sa descopar un alt eu, despre care credeam ca nu e foarte important si pe care nu prea il luam in seama.
Stiu cum sunt, am mai spus ca sunt perfect constienta de tot. Stiu ca viata e frumoasa, chiar daca nu toate sunt roz, stiu ca exista oameni care, chiar daca nu ma iubesc asa cum vreau eu nu inseamna ca nu ma iubesc. Stiu ca uneori lucrurile nu ies asa cum as vrea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunt. Stiu ca, de cele mai multe ori, nu esti apreciat la adevarata valoare, iar asta nu inseamna ca trebuie sa incepi sa-ti incalci principiile sau sa faci lucrurile de mantuiala.
Totodata, mai stiu ca nu trebuie sa ma irosesc. Viata e frumoasa!

2007-09-19T10:37:00.000-07:00

"Sa nu faci niciodata o prioritate in viata pentru o persoana pentru care tu esti doar o optiune in viata ei!"

Asta ar trebui sa fie motto-ul meu! Si sa mi-l si insusesc.

"Cel care se poate forta inca putin atunci cand efortul devine dureros, va fi invingator!"
Iar asta e pentru tine iubitule! World domination, remember?

Ploaie, frig si zambete!

2007-09-19T09:58:00.000-07:00

Plouă! Întotdeauna mi-a plăcut ploaia. Aşa cum zice poetul, ne spală de pacăte. E o altă poveste cu păcatele astea. Unele apăsătoare, altele uitate! Dar ploaia le spală pe toate.
Şi pentru că e toamnă, plouă, inevitabil e şi frig. Al naibii de frig! Probabil că e foarte frig în sufletul meu. E rece, foarte rece!
Dar, peste toată atmosfera asta bacoviană mi-am desenat un zâmbet. Mi s-a reproşat deseori că nu zâmbesc. Mi se pare o prostie să zâmbeşti doar de dragul de a zâmbi. Să afişezi un zâmbet tâmp şi să treci drept un om "zămbitor". Se pare că asta dă bine. Şi cum suntem un produs al societăţii în care trăim, ne conformam. E aşa bine.... zâmbeşti, toţi cred că eşti fericit şi începi să fii şi invidiat. Ce teatru jucăm!
Personal mi s-a părut întotdeauna că ochii sunt cei care reflectă starea sufletească. Că ochii pot zâmbi atât de frumos încat "cineva să se îndragostescă de zâmbetul tău"!
Se pare că nu mă pricep la nunaţe şi mai ales, nu ştiu să salvez aparenţe.

2007-09-15T11:27:00.000-07:00

"Unii spun ca sunt ingrozitor, dar nu e deloc adevarat. Am inima unui adolescent! Intr-un borcan la mine pe birou”. Stephen King."

Am citit asta intr-un articol al lui Exarhu. Nu mai stiu exact ce incerca el sa spuna. Oricum, era ceva despre umorul negru.
Ma gandesc insa (unul din defectele mele e ca gandesc mult si nu neaparat bine) ce ingrozitoare sunt eu ca om. Poate ca ar exista comentarii ca lucrurile nu stau asa, ca sunt, dincolo de toate, un om bun. Dar eu stiu cel mai bine. Ma cunosc! Sunt atat de ingrozitoare incat nici nu cred ca m-as putea numi om.
Daca as incepe sa enumar fapte m-as inspaimanta chiar si eu. Daca as expune ganduri... Mult prea ingrozitor! De nesuportat!
Si nu vreau sa fac nimic ca sa nu mai fiu ingrozitoare. Pana acum ma apasa!
Acum... a inceput sa-mi placa!

... inconstienta!

2007-09-11T01:07:00.000-07:00

Am constiinta exacta a pierderii timpului. E ca si cum as merge la un joc de poker hotarata sa pierd. Sunt constienta de tot ceea ce se intampla dar nu sunt destul de matura sa fac fata situatiei asa cum trebuie. Se pare ca fac pe victima si a inceput sa-mi faca placere. Nu-mi place luciditatea asta. Nu-mi place ca stiu exact ce trebuie sa fac dar fac exact contrariul. Cred ca mi-ar fi mai bine daca n-as stii nimic si as trai in inconstienta.
Nu-mi place nici macar ce am devenit, dar ma complac! Oare cat?

Cumparari - vanzari.

2007-09-09T00:51:00.000-07:00

Vand creier de femeie, putin folosit ( din lipsa de ocazii, bineinteles), continut excesiv de inutilitati, jene, retineri, principii idioate si alte buguri, programat intensiv pentru curatenie, cu indulgenta si pentru mancare, cunoscator de barfe si "tot ce tre sa stii sa fii o adevarata femeie, draga" (incapable to define 'adevarata'...), memorie selectiva ( posibil afectat de alzheimer), totusi spatiu neocupat mare, fara aptitudini speciale, inclinatie excesiva inspre dramatism si trairi profunde (traducere libera "plans mult fara motiv").

Cumpar creier de barbat, pragmatic, cinic, critic si incisiv, cu cat mai folosit cu atat mai bine, programat pentru nevoi de baza, cu viteza de reactie mare, foarte mare sau extraordinar de mare, incompatibil cu functiile 'vorbaraie ineficienta, taraganeala, low self esteem si "Doamne cat pot fi de deprimat" ' caracteristica sine qua non: 'spune si face lucrul potrivit la momentul potrivit'.

Schimb nu incerc sa fac ca mi se pare jignitor.

Multumesc celei care a gandit asta! O sa multumesc orcui face posibila aceasta tranzactie!

Valori...

2007-09-08T23:50:00.000-07:00

Ma gandesc la valori in general. La valoarea logaritmica legata de concentratia ionilor de hidrogen. Aia cu 7 la neutru, 1 la acizi foarte tari si 14 la baze foarte tari. De parca as stii la ce foloseste. E ceva Legat de PH-ul neutru. Si asta foloseste! Nu conteaza la ce.
E interesant de auzit parerea mai multor oameni despre acelasi lucru. Sa asculti viziuni diferite despre acelasi lucru. Si nici macar nu poti sa spui care e cea corecta.
Incerc sa-mi rezolv tema pentru acasa. Probabil ca ar trebui sa fac ceva ce nu am facut niciodata. Nu stiu... Nu exista loc de presupuneri. Si oricum, extemporalul il dau un pic mai tarziu.

Despre iubirea de sine....

2007-09-08T10:27:00.001-07:00

Si daca suntem atat de tampiti incat ratam si interpretarea exemplului, sa facem din suferinta un semn al nobletii. Daca transformam starea de bine intr-un semn al superficialitatii? La asta te-ai gandit? Te-ai gandit ce fac acum??
M-am gandit ca, de fapt, eu nu ma iubesc. Am o parere buna despre mine dar nu sunt sigura nici macar ca ma respect. Daca m-as iubi m-as purta altfel cu mine.
Mi-e dor de mine. Dar nu de cea care am fost ci de cea care mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Va trebui sa incerc sa fiu ce-mi doresc ca sa nu-mi mai fie dor. Si poate asa o sa devin mai puternica.
Trebuie sa ma gandesc la o ipoteza de lucru ca sa invat sa ma iubesc.
Tema pentru acasa: "ipoteza de lucru".